 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Pachyphytum oviferum J. A. Purpus 1919
  Planta cu frunze extrem de suculente grupate strans si aranjate intr-o rozeta cuprinzand 12 - 25 de frunze ce poate avea un diametru de 6 - 10 cm. Poate forma o mica tufa de la 20 - 50 de cm inaltime si 10 - 25 cm diametru, avand ramurile semi-erecte pana la prostrate. Frunzele au o forma ovoidal-eliptica si au o lungime de 30 - 50 mm, latime de 18 - 30 mm si o grosime de 8 - 17 mm si au de regula o sectiune eliptica, uneori aproape circulara. Frunzele pruinoase sunt acoperite de o pudra gri-albastruie (culoarea levanticii), care se indeparteaza foarte usor. Florile sunt de la verde-albicios pana la crem-roz cu rosu aprins si au forma de clopotel. Sunt grupate cate 10 - 12 intr-o inflorescenta arcuita specifica inalta de 8 - 10 cm.
Genul Pachyphytum este extrem de asemanator cu Echeveria cu care hibridizeaza foarte usor. Structura florii este principala caracteristica diacritica.
|
Oviferum = provine din limba latina si inseamna “in forma de ou"
pachys = provine din limba greaca si inseamna “dens"
phyton = provine din limba greaca si inseamna “planta"
Nu au existat alte descrieri ale plantei si nu este cunoscuta sub alte nume. Nume comune: Moonstones (pietre din luna), Sugar Almond Plant (migdala dulce).
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
------------------
Mexic, la 50 mile est de San Louis Potosi - Minas San Rafael, la altitudini de 1,000 - 1,200 m. O forma usor diferita se gaseste intr-o locatie apropiata - San Sebastian Canyon (cunoscut si sub numele "Cajon del Rio").
Descoperirea plantei are o mica poveste, legata intr-o anumita masura de Astrophytum myriostigma. Dr. Carl Albert Purpus (fratele lui Joseph Anton Purpus, cel care a descris planta) a inceput in 1910 una din expeditiile sale de colectare de plante in oraselul minier San Rafael. In expeditia din 1910 a colectat plante ca Astrophytum myriostigma, Echeveria lutea rose, Ferocactus echidne (descris de J. A. Purpus sub numele de F. rafaelensis), Mammillaria dumetorum, Mammillaria pilispina si Pachyphytum oviferum, unele din acestea descrise ulterior de J. A. Purpus. Prima mentiune despre A. myriostigma in aceasta locatie a fost facuta in 1911 in "Monatsschrift für Kakteenkunde". P. oviferum a fost descrisa mult mai tarziu, in 1919. In mod paradoxal locatia exacta atat a A. myriostigma, cat si a P. oviferum care imparteau oarecum habitatul a fost uitata si nu a mai putut fi regasita pentru aproape o jumatate de secol. (Hoock, 1998 - Discovered, lost and found again: Astrophytum myriostigma Lem. at the Mine of San Rafael; Moran, 1969). La "pierderea" locatiei a contribuit poate si faptul ca in acelasi stat mexican exista mai multe localitati purtand numele de San Rafael (globetrotters.ch). Toate exemplarele de Pachyphytum oviferum aflate in cultivatie provin din plante colectate incepand cu anii `60, dupa redescoperirea locatiei.
Jan Riha (1992) afirma ca a colectat Pachyphytum oviferum si la est de Huizache, San Luis Potosi, fapt confirmat si de alti colectori de plante.
Planta creste de regula in crapaturile stancilor, in zone foarte greu accesibile, in locuri unde s-a format o acumulare de materie organica sau pe mici petice de pamant printre roci calcaroase. Nici in habitat nu este intotdeauna erecta, planta putand atarna agatata de pereti stancosi. Locatia originala a plantei ar fi putut dispare sub apele unui lac de acumulare; din fericire pentru planta din cauza unor probleme financiare proiectul a fost abandonat (globetrotters.ch). Habitatul este caracterizat prin umiditatea relativ ridicata a aerului si prezenta unor curenti de aer cald.
|
 Cultura este facila. Respectand regulile de baza referitoare la udare si caracteristicile solului nu se poate da gres. Singurul element specific este asigurarea unei ventilatii bune, peste necesitatile obisnuite ale C&S, in tot timpul anului. Se recomanda transplantarea la 2 ani. Se poate fertiliza lunar in perioadele de vegetatie la 50% din concentratia obisnuita. Unii cultivatori recomanda o pulverizare foarte usoara a frunzelor din cand in cand, acest lucru se face insa in detrimentul esteticii daca se exagereaza (ideal este sa fie tinuta in aer liber de 5 - 10 ori pe an in diminetile in care se formeaza o roua foarte usoara). Usurinta cu care se indeparteaza pudra face ca exemplare perfecte sa fie extrem de rare. Planta are o crestere lenta si are o durata de viata redusa (5 - 10 ani, extrem de rar 15), dar se inmulteste foarte usor dintr-o singura frunza. Inmultirea prin seminte este ceva mai dificila. Germineaza la 21 - 27 de grade Celsius. |
  Infloreste de regula primavara (Martie - Aprilie in emisfera nordica), dar in cultura se poate intampla sa infloreasca si vara sau toamna. Inflorirea este conditionata de expunerea la soare.
|
| Prefera amplasarea intr-un loc foarte luminos, dar cu lumina indirecta sau usor filtrata, indiferent de anotimp. Nu este recomandat soare direct in zilele fierbinti ale verii, cel mult 2 - 3 ore dimineata, dar poate suporta foarte bine soare din plin aproape toata ziua daca este tinuta la temperaturi relativ reduse si - foarte important - aerul este in permanenta ventilat. |
Necesita cantitati destul de mari de apa primavara si vara, dar se va lasa substratul sa se usuce intre doua udari. Asigurarea in permanenta a unei umiditati remanente este necesara. In orice caz nu se va uda mai des de o data pe saptamana. Se reduce gradual cantitatea de apa si se mareste intervalul dintre doua udari toamna. Planta trebuie sa intre in iarna avand substratul relativ uscat. In principiu nu se uda iarna. Se poate uda foarte superficial doar daca este tinuta la temperaturi minime care depasesc 10 grade Celsius, dar nu mai des de o data pe luna. Prima udare din an va fi usoara, marindu-se cantitatea de apa la a 2-a udare. Se va evita stropirea frunzelor pentru a nu indeparta pudra care-i confera plantei un aspect unic.
Poate rezista daca este expusa trecator la temperaturi minime de -7 grade Celsius sau chiar -10 grade Celsius daca este bine protejata. Rezista bine la expuneri regulate in timpul iernii pana la -2 grade Celsius, daca maximele diurne depasesc 10 grade Celsius. Pentru a obtine exemplare spectaculoase in cultura se recomanda ca temperatura minima de iernare sa nu scada sub 5 - 6 grade Celsius. Suporta extrem de bine temperaturi de peste 35 de grade Celsius daca nu este tinuta in plin soare. O buna ventilatie este la fel de importanta si la temperaturi ridicate.
50% compost de frunze (pamant negru)
25% nisip grosier 2 - 3 mm
25% pietris sau criblura 3 - 8 mm
Amestecul este pentru plantele foarte tinere. Este bine ca la fiecare transplantare sa se reduca gradual cantitatea de pamant negru, pana la ca. 15 - 20% la plantele batrane. Se pot adauga in amestec si cantitati reduse de roci calcaroase.
Cactuspro.com recomanda un substrat mineral.
Gflora.com recomanda un substrat standard pentru C&S.
Doar o singura sursa din cele consultate mentiona utilizarea turbei in componenta solului; redau aceasta observatie, desi personal am rezerve.
|
|
|
