 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Kalanchoë blossfeldiana Poellnitz 1934
  Planta perena arborescenta cu frunze suculente usor crenelate ce poate ajunge la 15 - 45 inaltime si 30 – 60 cm diametru. Tulpinile sunt mai intai erecte, apoi se ramifica puternic, mai ales dupa inflorire sau daca plate este tunsa. Frunzele cresc in perechi opuse, asezate in unghi de 90 de grade fata de perechea anterioara. Frunzele verzi sunt in general ovoidale sunt crenelate in partea superioara, au apexul obtuz pana la usor ascutit, au lungimea de 20 – 60 mm si latimea de 15 – 40 mm. Inflorescenta este erecta si cuprinde 20 - 50 flori crescand pe tije lungi de 6 – 10 mm. Florile colorate rosu aprins au baza tubulara iar lobii celor 4 petale de forma deltoida pana la usor lanceolata sunt curbati in exterior. Diametrul florilor este de 7 – 10 mm. Semintele sunt foarte mici. |
Kalanchoë = cuvantul poate avea si o origine chinezeasca dar cel mai probabil este o “inventie” a lui Adanson, creatorul genului, care avea obiceiul sa creeze nume noi pentru plante combinand silabe, fara nici o legatura cu cuvinte din limbile cunoscute. C. H. Persoon a modificat in 1805 ortografia numelui in Calanchoë (cactuspro.com) – ortografiere inca destul de des utilizata.
Blossfeldiana = denumita in onoarea lui Robert Blossfeld, cel care a introdus planta in circuitul comercial in Potsdam in 1932.
Kalanchoë coccinea var. blossfeldiana
Kalanchoë globulifera var. coccinea H. Perrier
Nume comune: Flaming Katy sau variatii ale acestui nume.
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
 Este una din plantele care au cunoscut un imens succes comercial; primele cultivare au fost raspandite in Europa de cultivatori elvetieni - “Pumila”, Tetra Vulcan” (cultivare miniaturale), “Tom Thumb”, “Yellow Tom Thumb” (flori galbene), “Melody”, “Exotica”, “Vulcan”, “Yellow Darling” (flori galbene) si multe altele. Multe din aceste cultivare (unele aflate inca si azi in circulatie) au o anumita instabilitate, revin spontan la forma initiala (am auzit intrebarea – de ce si-au schimbat florile culoarea fata de anul trecut?), in plus unele au tendinta de a creste prea inalte si prea alungite, mai ales in conditii de iluminat improprii. Generatia ulterioara de hibrizi a aparut in SUA (Mikkelson, Inc. of Ashtabula), aducand toata gama de culori – alb, galben, portocaliu, rosu-somon, etc., in cele mai diverse tonalitati. Dintre acesti cultivari cele mai cunoscute fiind seriile “Bonanza” si “Prestige”; alte cultivare recente: “Bingo” (flori roz inchis), “Eternity” (flori rosu somon), “Fascination” (flori lavanda), “Garnet” (flori rosu aprins), “Goldstrike” (flori galben auriu), “Royality” (flori rosu ruginiu), “Sensation” (flori roz inchis), “Tropicana” (flori portocaliu inchis), “Simone” (flori albe) si multe altele, multe nenumite. Dup ace multi ani s-a incercat obtinerea unor flori cat mai divers colorate, recent au aparut si cultivari cu flori duble, batute, evident provenind tot din SUA.
Tin sa mentionez faptul ca planta originala are florile de culoarea rosu aprins. Multe surse, unele chiar serioase, indica toata gama de culori posibile, acestea sunt ale cultivarilor obtinuti prin selectie.
|
Planta este originara din Madagascar, creste in zonele estice si sud-estice, dar asa cum se intampla cu cele mai multe plante “de florarie” consacrate, informatiile referitoare la habitatul original sunt foarte sarace. Planta este destul de raspanadita, posibil chiar foarte comuna, preferand adapostul oferit de vegetatie mai inalta, dar fara a fi totusi o planta de umbra. Clima (atat cat se poate generaliza in lipsa unor repere concrete) are un puternic caracter tropical, fara excese termice in nici o directie, cu temperaturi medii anuale de 18 – 20 de grade Celsius. Planta creste in “enclave” semi-aride, cu precipitatii reduse (de regula 250 - 375 mm / an) caracterizate si printr-un marcat caracter sezonier – ierni foarte uscate urmate de veri ceva mai umede, in care cad 70 – 80% din totalul precipitatiilor – in mod special in interior si ceva mai putin marcat in zonele costale.
Kalanchoë blossfeldiana a fost naturalizata in numeroase locuri din lume – SUA (in special Florida, California si Arizona), Mexic, Hawaii, ocazional in vestul si centrul Europei, China, Christmas Island (in Oceanul Indian), Australia (nu in interior ci doar in insule din apropierea tarmului), precum si in multe insule din Pacific - Cook Islands, Galapagos Islands, Marshall Islands; lista este departe de a fi completa.
Planta a fost adusa in 1927 la Paris din Magagascar, fara a face insa o impresie deosebita; un an mai tarziu Robert Blossfeld a inceput sa o cultive si a reusit sa o impuna comercial in 1932.
|
 Cultura acestei plante este usoara, respectarea unor cerinte minime legate de udare, temperaturi si expunerea la soare este suficienta pentru a obtine exemplare exemplare frumoase si mai ales florifere. Se poate fertiliza de 1 – 2 ori pe an in perioadele de crestere sustinuta cu fertilizant pentru cactusi la 25 - 50% din concentratia recomandata. Se poate transplantata la 2 – 3 ani. Primul lucru dupa cumpararea unei astfel de plante de la florarie este transplantarea utilizand un substrat adecvat!
Se inmulteste usor prin butasi care inradacineaza foarte de usor; se indeparteaza ultimile 1 – 2 perechi de frunze, se taie curat, se lasa la uscat 1 – 2 zile apoi se poate infige in sol usor umezit cu un pH acid (ideal 5.5 – 6.0) si se poate incepe sa se ude usor dupa 1 saptamana. Si in cazul acestei plante o temperatura mai ridicata a solului scurteaza timpul de inradacinare. Se inmulteste relativ usor si din fragmente de tulpina sau din frunze, dureaza insa mult mai mult pana se obtin plante de mari dimensiuni. Ocazional (si numai la unele clone, extrem de rar la cultivari) pot apare plantule pe marginile frunzelor; si acestea pot fi inradacinate. Inmultirea prin seminte este foarte usoara, problema este ca semintele sunt minuscule si prezinta dificultati in colectare. Plante obtinute din seminte pot inflori intr-un an.
Este destul de sensibila la fungi in conditii de umezeala si ventilatie proasta sau inexistenta, de asemenea si la paduchi lanosi si nematode. Este inschimb suficient de rezistenta la sare si agreaza o expunere marina moderata. Umiditatea relativa a aerului nu trebuie sa creasca prea mult (sub 80%), de preferat fara fluctuatii mari; in cazul unei umiditati excesive dezvoltarea vegetative stagneaza si planta nu infloreste.
|
 Inflorirea este un subiect foarte controversat, multi se plang de faptul ca dupa ce au cumparat o planta inflorita, ea nu a mai inflorit in anii urmatori, multe plante ajungand sa fie aruncate imediat dupa ce s-a terminat inflorirea si inlocuite cu plante noi care vor avea aceeasi soarta. Plantele “de florarie” sunt fortate sa infloreasca (inainte de a fi puse in vanzare) si de regula aceasta inflorire epuizeaza vitalitatea plantei, este insa perfect posibil ca aceeasi planta sa ofere 2 – 3 serii de infloriri in fiecare an, multi ani la rand, daca sunt indeplinite anumite conditii.
In primul rand iernarea calduroasa nu influenteaza inflorirea, formarea bobocilor fiind declansata de lungimea zilei si nu de temperaturi. Incercarea de a forta inflorirea prin plasarea in intuneric cateva ore pe zi pentru a simula ziua scurta, metoda practicata de multi amatori, este insa distructiva in esenta (mai ales practicata in miez de vara), chiar daca se obtine un succes in aparenta, acest lucru epuizeaza si mai mult planta. Sfatul meu – lasati planta in pace! Noptile de iarna din Bucuresti sunt in mod natural mai lungi decat cele din Antananarivo, nu aici este problema. Circula dealtfel destule “legende urbane” – iata un exemplu: planta are nevoie de minim 14 ore de intuneric timp de 1 luna pentru a inflori; este desigur o planta de zi scurta, dar ma indoiesc ca pe undeva prin Madagascar noptile pot avea 14 ore… Este necesara doar respectarea unor conditii de cultivare si planta va avea 2 sau chiar 3 serii de flori pe an, ba chiar si flori izolate intre acestea:
- Planta are nevoie de o perioada de repaos anuala (fie ca este vara, fie ca este iarna), mentinerea in vegetatie pentru tot anul epuizeaza planta incat nu va mai reactiona la nici un alt stimulent (simularea zilei scurte, fertilizanti) si nu va inflori.
- Planta are nevoie de soare, atat iarna cat si vara. O planta cumparata recent sa fie adaptata in timp (3 – 6 luni) si gradual la insolatie puternica – atentie: nu sub sticla, ci afara! Dupa aceea in anii urmatori este ideal ca de primavara devreme (dupa ce a trecut pericolul de inghet) pana toamna tarziu sa fie tinuta numai afara in soare, ploaie si vant si va inflori in fiecare an.
- Dupa inflorire se vor taia tijele florale, insa numai dupa ce acestea s-au uscat complet. De asemenea spre sfarsitul perioadelor de repaos se poate tunde planta, cu predilectie tulpinile mai debile sau care dau semne de uscare, pentru a stimula o puternica regenerare vegetativa – acesta este un pas important pentru asigurarea unei infloriri bogate.
- Umiditate relativa a aerului sub 80% si de preferinta cat mai constanta.
Cultivata corect planta devine deosebit de florifera in timp, exemplarele cu multe tulpini ramificate fiind pur si simplu acoperite de flori primavara (infloreste de regula in Aprilie – Mai in emisfera nordica), dar pot inflori si de inca 1 – 2 ori mai tarziu in an. Florile raman deschise timp de mai multe saptamani, toata perioada de inflorire durand 4 – 8 saptamani.
De asemenea varsta plantei este foarte importanta – plantele batrane infloresc mai repede si mai bogat.
|
| Cel putin 3 – 4 ore de soare direct indiferent de anotimp, eventual si soare din plin (adica mai mult de 6 ore neintrerupt), trebuie urmarit daca clona respectiva accepta o astfel de insolatie. Expunerea la soare direct determina o crestere mult mai compacta si este una din conditiile necesare a fi indeplinite pentru o inflorire bogata. Se va avea totusi grija ca acomodarea plantelor cumparate de la florarie sa se faca in timp (3 – 6 luni). In cazul plantelor cultivate in ghivece mai mici se va urmari reactia la insolatie puternica deoarece aceasta poate conduce la incalzirea excesiva a balotului de pamant cu rezultate nedorite; plantele cultivate direct in pamant sau in vase de mari dimensiuni pot suporta 10 ore de soare zilnic fara probleme. Insist – atentie la acomodare! |
In habitatul natural planta are parte de ierni uscate si de veri umede. In cultura am observat ca suporta sa fie udata abundent atat iarna cat si vara, cu o singura conditie: sa fie tinuta pe uscat in perioada de repaos.
In conditiile Romaniei cred ca este mai bine ca perioada de repaos sa fie iarna, cand planta poate fi tinuta uscata la temperaturi de 4 – 6 grade Celsius; daca este tinuta mai cald, se poate uda superficial la 3 – 4 saptamani. Plantele cultivate de mine in aer liber in Noua Zeelanda intra intr-un scurt repaos vara, cand parca-si “aleg” o perioada de 3 – 4 saptamani lipsita de precipitatii. Am observat la altii plante tinute in casa sau in sera care fac acest repaos iarna in exact aceleasi conditii climatice. Cred ca este o planta extrem de adaptabila, udarea trebuie doar sa inceteze in perioadele de repaos.
Desi tolereaza excesul de apa pentru a obtine exemplare frumoase trebuie retinut faptul ca nu are nevoie de canmtitati mari de apa, este mai degraba o planta foarte rezistenta la un prelungit deficit de apa.
Este sensibila la frig, temperaturi sub 0 grade Celsius pot distruge planta, mai ales in conditii de umiditate. Poate fi iernata la 4 – 6 grade, dar si la 12 – 16 grade Celsius sau chiar la temperaturi mai ridicate – acest lucru nu afecteaza inflorirea si prelungeste perioada de vegetatie. Plantele cultivate de mine in aer liber au fost expuse trecator la -2 grade Celsius. Cert este ca iubeste caldura si ca iernarea prea rece afecteaza ritmul de crestere al plantei (oricum destul de lent). Rezista foarte bine la temperaturi ridicate daca este usor umbrita. Vara agreaza temperaturi in jur de 30 de grade si umiditate atmosferica ridicata.
Un sol putin organic (maxim 15 – 20% humus), bogat in nisip grosier (40 – 50%) si care sa contina si argila (10 – 15%), pentru drenaj se va adauga si granulatie mai mare cel putin 20 – 25%, un adaos de 2 – 3% dolomita este de asemenea recomandat. Putin sensibila la deficitul de zinc, mai ales in cazul unui exces de fosfor.
Esentiala este capacitatea de drenare rapida, planta se dezvolta cel mai bine in soluri usoare si poroase. A se evita turba! Accepta orice pH cuprins intre 5.5 – 7.5, mai putin plantele puse la inradacinat.
Principalele surse consultate: Dr. J. Raymond Kessler, Jr. – Kalanchoë Commercial Greenhouse Production; Yvonne Cave - Succulents for the Contemporary Garden (2002); Clive Innes & Bill Wall - Cacti, Succulents and Bromeliads (1995); Vasant M. Salian - Flaming Katy (Kalanchoë blossfeldiana) (2008); Dean A. Glawe & al. - First Report of Powdery Mildew of Kalanchoë blossfeldiana in the Pacific Northwest (2004 sau mai recent); desert-tropicals.com; plantoftheweek.org; Pacific Island Ecosystems at Risk (PIER); Hawaiian Ecosystems at Risk (HEAR); Edward F. Gilman – Kalanchoë blossfeldiana (1999).
|
|
|
