 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Agave parviflora Torrey 1859 (ssp. parviflora)
 Planta suculenta perena de dimensiuni reduse pentru genul Agave, care formeaza rozete solitare sau care poate lastari, de 10 - 15 cm inaltime si 15 – 20 cm diametru. Frunzele grupate intr-un manunchi radial au 6.0 – 10.0 x 0.8 – 1.0 cm, sunt oblong lineare si au latimea maxima in zona mediana, au suprafata plana in partea de sus si convexa mai jos si baza triunghiulara pana la ovoidala.Culoarea lor este verde pana la verde inchis si poarta marcaje albicioase caracteristice. Marginile sunt usor cartilaginoase si zimtate spre baza si au in jumatatea superioara a frunzei 5 - 6 filamente albicioase; spinul terminal are 5 – 8 mm lungime si poate fi de la brun la gri-albicios. Inflorescenta are 100 – 180 cm si este verde la baza devenind de regula de culoare rosiatica si acoperita de flori in jumatatea superioara. Bractele florilor inferioare sunt mai lungi, de regula 1 – 3 cm, devin mult mai mici spre apexul inflorescentei. Florile au o baza deltoida si au culoarea galben pal sau crem si devin roz sau purpuriu-albicios cand incep sa se usuce; sunt grupate cate 2, 3 sau 4 si au 13 -15 mm lungime; forma lor este vag asemanatoare cu a unei urne. Fructul este format dintr-o capsula ovoidala pana la rotunda cu diametrul de 6 – 10 mm, semintele negre sunt semi-rotunde si au 2.5 x 3.0 mm.
Descrierea sumara se bazeaza in principal pe cea a lui Gentry (1982); desi intre diferitele descrieri efectuate in timp (Torrey, Watson, Trelease, Berger) existand destule inadvertente (in ceea ce priveste inaltimea inflorescentei si dimensiunile florilor, ca sa dau numai doua exemple), am luat in considerare cea mai recenta (si presupun ca cea mai bine documentata) descriere.
|
Agave - provine din limba greaca (agauos = regal, ilustru, nobil)
Parviflorus – provine din limba latina (parvus = mic, insignificant si florus = a inflori)
Agave hartmani S. Watson (1891)
Nume comune: Small-flowered Agave, Santa Cruz Striped Agave, Little Princess Agave,
Smallflower Century Plant (Engleza) si Maguey Sóbari, Sóbari, Tauta, Tautilla (Spaniola).
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
- Agave parviflora Torrey 1859 ssp. parviflora – este planta care face obiectul acestei fise.
- Agave parviflora ssp. flexiflora Gentry 1972. Este o subspecie endemica mexicana (Sonora), caracterizata in principal prin frunze ceva mai lungi, care formeaza o rozeta ceva mai mare – pana la 40 cm diametru, insa cu o inflorescenta mai putin inalta (ca. 180 – 200 cm) si avand florile usor arcuite. Nu este cunoscut cu exactitate statutul de conservare al cestei subspecii. Are un habitat usor diferit, prefera zone mai expuse, printre ierburi, la altitudini de 600 – 1,500m.
|
Aceasta planta a fost considerata pe rand ca fiind fie o endemica SUA (Arizona) fie o endemica mexicana (Sonora), fie prezenta in ambele state. Prima colectare a fost efectuata de Schott in 1855 in SUA, “Pajarito Mountains, Sonora". Gentry (1982) noteaza faptul ca localitatea tipului a fost “localizata de Trelease in 1911 ca fiind langa piatra de hotar internationala nr. 129, intre Sonora si Arizona, la 10 – 15 mile vest de Nogales. Localnicii numesc acesti munti “Pena Blanca”, dar in multe harti rutiere sunt denumiti “Atasco”.”
In prezent se considera ca habitatul acestei plante este in principal in SUA (sud-vestul Arizona - Pima County: in apropiere de Arivaca si Arivaca Lake, Las Guijas, Pozo Verde, San Luis si Santa Rita; Santa Cruz County: in apropiere de Sonoita Creek, la sud de Sasabe, Fraguita Peak, Cobre Ridge, Atascosa, Las Guijas, Oro Blanco, Pajarito, Patagonia si Santa Rita Mountains), dar sunt cunoscute cateva populatii si in Mexic (nordul Sonora). Prefera pante expuse pe care creste printre ierburi, in zone semi-desertice dar si la adapostul oferit de stejari sau de tufisuri, sau culmi domoale, inconjurate de ierburi, la 1,100 – 2,400m altitudine (populatiile semnificative se gasesc insa pana la 1,500m altitudina) . Prefera soluri pietroase, bogate insa si in argila nisipoasa, in unele cazuri cu un continut moderat de ghips. Reichenbacher (1986) noteaza faptul ca pare a exista o predilectie pentru solurile derivate din rioliti, andezit si tuf vulcanic, ocazional granit si conglomerate sedimentare compuse din materiale de origine vulcanica; intr-un singur caz (Buenos Aires NWR) restrictionate chiar la soluri quarztitice. Gradul de expunere variaza, in unele cazuri plantele cauta adapostul unor copaci sau tufisuri, in altele cresc in zone expuse, nu se poate spune insa ca exista o predilectie pentru un tip sau altul de expunere.
In functie de zona plantele asociate pot fi: Arctostaphylos pungens, Agave palmeri, Agave schottii, Calliandra eriophylla, Dasylirion wheeleri, Erythrina flabelliformis, Eysenhardtia polystachya, Garrya wrightii, Gutierrezia sp., Juniperus deppeana, Krameria parviflora, Mimosa dysocarpa, Ocotillo, Prosopis sp., Quercus emoryi, Quercus oblongifolia, Quercus toumeyi, Rhus choriophylla, precum si ierburi ca Aristida sp., Bouteloua spp. si Heteropogon contortus. In acelasi habitat este prezenta si Agave polianthiflora, de care se distinge cu foarte mare greutate, daca facem exceptie de inflorescenta (oricum un criteriu de diferentiere doar in momentul infloririi), singura deosebire relevanta fiind marimea plantei, desi acest lucru nu se poate constitui intr-un criteriu absolut.
Desi initial periclitate prin restrangerea habitatului, dupa 1992 populatiile de Agave parviflora ssp. parviflora cunoscute s-au stabilizat, nemaiputand fi vorba de un declin aparent. In 2002 erau cunoscute 43 de populatii importante in Arizona, cele mai multe in Santa Cruz County, precum si cateva in Sonora, desi acestea din urma erau mult mai putin studiate.
Clima este torida vara (se poate ajunge destul de des la 46 de grade Celsius) si rece iarna, cu ingheturi nocturne frecvente; amplitudinea termica zi / noapte este in mod obisnuit de 15 - 20 de grade Celsius, ocazional chiar mai mult. Precipitatiile sunt reduse in campiile mai joase si in vai, de regula in jurul a 400 - 500 mm / an, ceva mai ridicate pe inaltimi, ocazional pana la 1,000 mm / an in etajele superioare ale zonelor montane, dar si mult mai scazute, uneori sub 100 mm / an in zone de ecranare. Exista doar o scurta perioada ploioasa pe timpul verii, in rest precipitatiile fiind nesemnificative, mai ales sub forma de burnita. Vanturile dominante bat din nord-vest toamna, iarna si primavara si din sud vara. Iata si detalii climatice din cateva locatii (medii multianuale): Arivaca – Decembrie si Ianuarie 2 / 17 grade Celsius, Iulie 19 / 34 grade Celsius, 457 mm / an din care 40% in Iulie si August; Patagonia – Decembrie -3 / 18 grade Celsius, Iulie 18 / 34 grade Celsius, 473 mm / an din care 42% in Iulie si August; Sonoita – Decembrie si Ianuarie -2 / 14 grade Celsius, Iulie 16 / 32 grade Celsius, 458 mm / an din care 41% in Iulie si August; San Luis – Decembrie si Ianuarie 5 / 20 grade Celsius, Iulie si August 24 / 41 grade Celsius, 99 mm / an relativ uniform repartizati in an, lipsesc ploile abundente de vara; Sasabe – Decembrie si Ianuarie 2 / 17 grade Celsius, Iulie 19 / 34 grade Celsius, 458 mm / an din care 39% in Iulie si August.
|
Agave parviflora este una din putinele Agave care datorita gabaritului redus pot fi cultivate fara probleme in ghiveci. Important pentru bunastarea plantei pe termen lung este sa fie plantata intr-un sol aproape mineral, doar cu foarte putin humus, care sa aiba un drenaj foarte bun.
Nu este necesara transplantarea anuala, o data la 3 – 4 ani este suficient. Vasul se va alege in functie de marimea radacinilor; nu este bine ca acestea sa stea prea inghesuite, nici un ghiveci mult prea mare nu este bun deoarece pot apare probleme in cazul udarii in exces. Preferabil sa fie utilizate ghivece din lut. Cat timp planta este in crestere activa udarea excesiva nu este insa un pericol major; in afara perioadelor cand vegeteaza foarte puternic necesita un pic de atentie si este bine ca solul sa se usuce bine intre doua udari. Esential este sa se coreleze udarea cu starea de vegetatie a plantei, moderatia fiind cuvantul cheie.
Se poate fertiliza de 1 – 2 ori pe an in perioadele in care este in plina vegetatie, la 25 - 50% din concentratia recomandata; nu se va exagera insa. Este ingeneral o planta rezistenta si putin susceptibila la boli si daunatori, mia ales daca sistemul radicular se afla in stare buna.
Cel mai usor se inmulteste vegetativ, prin desprinderea si inradacinarea plantulelor produse prin rizomi; este o metoda rapida si eficace. Inmultirea prin seminte cunoaste dificultatile tipice genului. Semintele se preinmoaie mai inainte de a fi puse in substrat pentru 3 - 5 zile in apa la temperatura de 20 – 25 grade Celsius (se va schimba zilnic apa); germineaza in 1 - 4 saptamani la 20 - 25 de grade Celsius. Se insamanteaza intr-un substrat grosier (2 – 3 mm) aproape mineral; se va mentine doar usor umed substratul, udat in exces semintele pot putrezi.
|
Agave parviflora are cele mai mici flori din genul Agave. Specia este monocarpica – infloreste o singura data, dupa care planta moare (ca de altfel marea majoritate a agavelor), acest lucru nu se produce insa imediat ci abia la 1 – 2 ani dupa incheierea infloririi. De asemenea spre deosebire de majoritatea agavelor nu se produce o lastarire dupa inflorire ci o inmultire prin rizomi mai inainte ca aceasta sa se produca. Inflorirea dureaza mai multe luni iar maturizarea florilor se produce primavara tarziu – vara si sunt polenizate de bondari si albine. Semintele sunt eliberate in timp, pe masura ce se usuca capsulele – toamna si iarna.
Viabilitatea semintelor este mare (40 – 60%), exista de asemenea un aparent echilibru intre inmultirea sexuala si vegetativa. Este putin cunoscut, dar este posibil sa existe o compensare ciclica – o inmultire vegetativa mai sustinuta in perioadele in care inmultirea prin seminte nu are conditii optime.
|
| In conditii de cultura se recomanda o expunere cat mai luminoasa, atat vara cat si iarna, cu cateva ore de soare direct urmate de umbrire usoara sau lumina filtrata. Desi poate rezista, nu se recomanda soare din plin. |
Udari moderate vara, la intervale cat mai mari, se va lasa sa se usuce foarte bine substratul intre doua udari. Un regim foarte strans de udare asigura in primul rand o crestere compacta si naturala a plantei. Iarna se tine perfect uscat, se va avea grija ca planta sa intre cu substratul uscat in iarna. Udarea este un element critic al cultivarii cu succes.
Poate rezista fara probleme pana la -12 grade Celsius daca substratul este perfect uscat si daca planta are parte de soare si temperaturi diurne de peste 15 grade Celsius. Cu toate acestea pentru cultura – in mod special la plantele cultivate in ghiveci – se recomanda o iernare la 6 grade Celsius. Temperaturile ridicate pe timpul verii nu ridica probleme, atat ca este recomanadata o umbrire usoara in orele cele mai fierbinti – din nou in mod special in cazul plantelor cultivate in ghiveci.
Soluri cat mai sarace dar cu drenaj excelent - cel mult 5% humus (se poate inlocui cu 10 – 15% pamant din gradina), nu trebuie insa sa lipseasca argila (sau argila granulate), nisip grosier 2 – 3 mm si tuf vulcanic (sau spartura de piatra) in proportii de 20 – 30% fiecare, atat pentru aportul de minerale cat si pentru faptul ca impiedica solul sa se taseze, solul trebuie sa ramana tot timpul cat mai putin “legat”. Se pot adauga cantitati reduse de dolomite, andezit sau ghips sau alte componente minerale cat mai variate. Se vor utiliza granulatii intre 3 – 8 mm. In soluri sarace plantele sunt mult mai rezistente din toate punctele de vedere – la frig, udare excesiva, boli si daunatori. Drenajul este un element critic al cultivarii cu succes.
------------------------------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: H. S. Gentry - Agaves of Continental North America, 1982; A. Berger – Die Agaven, 1915; Arizona Heritage Data Management System; Agavaceae.com.
|
|
|
