 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Gasteria batesiana G. D. Rowley 1960 (var. batesiana)
 Planta cu frunze suculente lipsita de tulpina avand dimensiuni reduse – pana la 10 cm inaltime si 8 – 30 cm diametru, in functie de forma. Planta lastareste incet si formeaza in timp grupuri restranse, in cazuri destul de rare poate ramane si solitara. Radacinile sunt suculente si au forma aproximativ cilindrica si sunt foarte lungi. La plantele tinere frunzele cresc formand doua randuri opuse, ulterior acestea ajung sa formeze o rozeta. Frunzele au 1.5 – 4.0 cm latime si 5 – 18 cm lungime, atat dimensiunile cat si forma lor pot diferi de la o forma la alta – de la triunghiulare la lanceolata sau chiar lineare, ele au mereu tendinta mai mult sau mai putin marcata sa se curbeze in jos. Suprafata lor este ferma, avand o textura aspra caracteristica. Suprafata superioara poarte deveni canelata transversal datorita perioadelor de seceta. Suprafata inferioara este convexa iar culoarea (pe ambele parti) este in general verde inchis (in unele forme devenind aproape negru) cu mici pete albicioase aranjate aproximativ in benzi transversale si foarte dens tuberculate, cu tuberculi mai mari sau mai mici de culoare verde pana la alba. Inflorescenta este de regula simpla (in cazuri rare poate fi si ramificata) si are inaltimea de 30 – 45 cm. Florile sunt caracteristice genului, sunt plasate pe un peduncul lung de 9 mm si sunt bicolore: roz – verde deschis; florile au forma aproximatix tubulara, usor curbate si mai umflate la baza si au 35 – 40 mm lungime. Fructul este format dintr-o capsula de 16 – 20 mm lungime in care se formeaza seminte negre aplatizate de 4 – 6 x 2 – 3 mm. |
Gasteria = provine din grecescul “gaster” care inseamna stomac, referire la forma florilor.
Batesiana = numita in onoarea lui John Bates, un modest conducator de troleibuz londonez, dar un mare colectionar si cunoscator al plantelor suculente sudafricane.
Gasteria subverrucosa (Salm-Dyck) Haworth var. marginata auct.
Gasteria transvaalensis De Smet ex Baker
Nume comune: Ox-tongue (Engleza), Knoppies-beestong (Afrikaans).
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
Exista o singura varietate recunoscuta oficial si descrisa botanic - Gasteria batesiana G.D. Rowley var. dolomitica Van Jaarsveld & A.E. van Wyk – numita astfel pentru predilectia pe care o are aceasta varietate pentru campurile dolomitice.
In realitate Gasteria batesiana este o planta cu o mare variabilitate naturala, cu forme distincte prezente in populatii distincte. Iata cateva dintre formele incluse in Gasteria batesiana var. batesiana interesante pentru colectionari (considerate uneori cultivare, desi sunt forme naturale):
- Gasteria batesiana ‘Pongola’ – forma din zona barajului Pongola, introdusa in cultivatie de Dave Hardy si care se caracterizeaza prin frunzele foarte lungi si avand o latime aproape constanta, lasand impresia unor lungi curele din piele.
- Gasteria batesiana ‘Mzimduzi’ – forma introdusa in cultivatie de David Styles; este prezenta in natura in zona raului Mzimduzi langa Mkuze Game Reserve si se caracterizeaza de asemenea prin frunzele foarte lungi dar aproape netede.
- Gasteria batesiana ‘Barberton’ este poate cea mai atractiva forma naturala, foarte deosebita de planta tip; este caracterizata prin frunzele scurte si triunghiular-lanceolate de culoare inchisa, uneori aproape negre. Este originara din Barberton (Mpumalanga) dar nu a mai fost regasita in natura, in ciuda unor cautari sustinute.
- Gasteria batesiana ‘Golela’.
|
Planta creste in Africa de Sud si are distributia cea mai nordica a genului - in KwaZulu-Natal, Swaziland si Mpumalanga, intr-o banda discontinua orientate aproximativ nord-sud, la est de povarnisurile zonelor de interior, de la Tukhela (Tugela River) pana la Olifants River Valley (Limpopo). Creste in zone uscate si fara inghet puternic, de regula in vaile unor rauri care traverseaza zone montane, la inaltimi de 300 – 800m (de regula intre 500 – 700m). In mod obisnuit creste pe stanci inalte, speculand fisuri profunde in roca si acumulari superficiale de materie organica. In general prefera orientarea sudica pana la estica, ceea ce le ofera plantelor destula umbra in timpul zilei.
Planta a fost colectata pentru prima data in 1924 de Frank Frith (un horticultor angajat al cailor ferate sudafricane, in onoarea caruia a fost denumit genul Frithia), pasionat colectionar si colector de plante suculente, caruia i se datoreaza probabil si introducerea plantei in Europa. Desi devenita rapid destul de raspandita in cultivatie in Africa de Sud si Europa, datorita usurintei in cultivare, locatiile din natura au ramas multa vreme necunoscute, pana in 1958 cand Theo Sprengel a descoperit planta langa Piet Retief (Mpumalanga) si a colectat pentru Kirstenbosch National Botanic Garden. Din fericire ulterior au fost descoperite multe alte locatii, in principal in KwaZulu-Natal, planta nefiind chiar o raritate in natura.
Polenizarea florilor este efectuata in principal de pasari din familia Nectariniidae. Capsulele devin erecte pe masura ce semintele se formeaza si se deschid in partea superioara cand se maturizeaza, permitand dispersia la distanta datorita rafalelor de vant frecvente in habitat. Este extrem de rezistenta la seceta, planta supravietuind fara probleme unor perioade indelungate in care stancile raman complet uscate.
Cateva repere climatice: Pietersburg (in centrul districtului Limpopo) - Iulie 4 / 20 grade Celsius, Decembrie si Ianuarie 17 / 28 grade Celsius, precipitatii 378mm / an, din care 63% in perioada Noiembrie – Martie; Nelspruit (cea mai apropiata statie meteo de Barberton) - Iulie 8 / 21 grade Celsius, Decembrie 16 / 25 grade Celsius, precipitatii de 629 mm / an, din care 71% in perioada Noiembrie –Martie; Lady Grey (cea mai apropiata de Tugela), o locatie foarte rece iarna - Iunie si Iulie -1 / 16 grade Celsius, Ianuarie 15 / 30 grade Celsius, precipitatii de 310mm / an, din care 70% in perioada Noiembrie - Martie.
|
 Gasteria batesiana este fara indoiala una din cele mai populare plante apartinand acestui gen, usor de cultivat si care poate forma in timp (in destul de multi ani, creste foarte incet) exemplare spectaculoase.
Este necesara transplantarea la 3 – 4 ani, sau cand se considera ca materia organica din substrat a fost epuizata. Cultivarea nu ridica nici un fel de probleme, trebuie ferita de frig, soare excesiv si mai ales nu trebuie udata excesiv (cultivate in ghiveci sunt poate ceva mai sensibile).
Merita cred sa povestesc cat de rezistenta poate fi aceasta planta. Cu ceva timp in urma am primit o plantula dezradacinata de numai 2 – 3 cm, pe care am reusit sa o pierd la propriu din prima zi si pe care am regasit-o abia dupa 6 luni, cazuta intre doua ghivece de rezerva, intr-un loc mai degraba intunecos; parea definitiv moarta – radacinile uscate, frunzele uscate si mult subtiate. Am rupt din curiozitate varful unei frunze si am avut surpriza sa vad ca mai contine tesut suculent. Intr-o prima faza am plantat-o intr-un ghiveci, dar in primele 2 – 3 luni, in afara de faptul ca i-a putrezit aproape total radacina, nu s-a intamplat nimic. Arata si mai rau, am rupt din nou din frunza repectiva ca sa dau din nou de tesut succulent in stare aparent buna. Am plantat-o in aer liber, fara adapost de ploaie, doar umbrita dintr-o parte de cateva pietre mari, intr-o adancitura umpluta cu criblura de granit rosu 6 – 8 mm, destul de mult humus si putin nisip, totul acoperit cu spartura de calcar, in panta usoara. Dupa alte 2 – 3 luni a inceput sa dea semne ca a inradacinat iar ulterior a inceput sa creasca foarte incet, dar sigur si are acum un aspect sanatos. Pare a rezista foarte bine si acum cand au inceput ploile de toamna, continua chiar sa cresca incet.
Gasteria batesiana poate fi inmultita cu usurinta atat din frunze cat si din seminte. Frunzele se vor taia curat cat mai aproape de baza si se vor lasa la uscat intr-un loc racoros pentru cel putin 3 saptamani, dupa care pot fi plantate fie vertical, fie doar asezate pe substrat. Se va avea grija ca substratul sa fie foarte usor umezit, niciodata imbibat cu apa. Inradacineaza incet, dar sigur si in cel mult un an se obtine o planta suficient de bine dezvoltata incat sa poate fi transplantata. Pentru inmultirea prin seminte este nevoie de temperaturi de peste 20 de grade Celsius, de aceea, daca nu aveti la dispozitie un propagator, insamantarea se va face de preferinta la inceputul verii. Germinatia se produce in 8 – 10 zile, plantulele se stabilizeaza usor si nu apar mortalitati masive chiar daca sunt usor neglijate, dar plantulele cresc incet. Prefera un substrat ceva mai organic decat plantele mature si reactioneaza de asemenea forte bine la administrarea de ingrasaminte dupa 6 luni. In primul an substratul trebuie mentinut usor umed iar prima iernare se va face la temperaturi mai ridicate.
Gasteria batesiana (ca de altfel multe alte Gasteria) este utilizata in medicina traditionala de vraci. Exista credinta ca spalarea corpului cu un extract din frunze poate ajuta razboinicii sa se camufleze mai bine in vegetatia abundenta. Utilizarile medicale inca mai contribuie masiv la restrangerea populatiilor; fara a fi inca periclitata (desi este o planta protejata) declinul constant este un motiv de ingrijorare.
|
Desi planta creste foarte incet, inflorirea se produce rapid primavara – vara (Octombrie – Decembrie in emisfera sudica), delicatele flori bicolore (roz – verde deschis) fiind un adevarat spectacol.
|
 Cel putin 3 – 4 ore de soare direct zilnic, dar poate suporta si soare din plin. O expunere excesiva asociata cu un deficit de apa poate conduce la inrosirea aproape completa a frunzelor. |
Se va uda cu moderatie, vand insa grija ca substratul sa se usuce intre doua udari, primavara, vara si toamna. O prima conditie pentru bunastarea plantei (desi foarte toleranta) este sa nu fie udata excesiv. Iarna se va tine in principiu uscata; udari foarte superficiale pot fi facute din cand in cand daca este iernata cald sau daca este tinuta in soare.
Se va uda cu grija pe langa planta, fara a uda pe cat posibil si frunzele. Este o planta extrem de rezistenta la seceta
Poate rezista la minime de -3 sau -4 grade Celsius daca substratul este perfect uscat. Pentru iernare se recomanda minime de 5 grade Celsius. Nu ridica probleme pe timpul verii la temperaturi peste 30 de grade Celsius.
Substratul trebuie sa fie ceva mai bogat in compost (pamant negru) – pana la 25 - 30%, nisip grosier (preferabil din concasaj) – pana la 40%, spartura de roci (din cele mai diverse) de granulatie uneori mai mare 3 – 20 mm – pana la 30%, se poate adauga si caramida sparta sau tuf vulcanic 5 – 10%; se poate adauga si putina faina de oase (1 lingura la 3.75 litri de amestec). Nu se recomanda argila si mai ales - fara turba! Accepta un pH intre 6.6 – 7.5 (Ernst van Jaarsveld, in natura - pH 6.8 – 7.1), deci soluri nu prea acide.
---------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Ernst van Jaarsveld – Gasteria batesiana (2006, ex plantzafrica.com); African Flowering Plants Database; John Chippindale - Gasteria batesiana Rowley (ex cactiguide.com).
|
|
|
