 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Gasteria bicolor Haworth var. liliputana (Poellnitz) Van Jaarsveld
Planta cu frunze suculente lipsita de tulpina avand dimensiuni reduse de numai 2 - 10 cm inaltime si 8 – 10 cm diametru. Planta lastareste bazal si formeaza in timp grupuri de 10 – 15 capete, chiar mai numeroase in cultivatie.Frunzele au de regula 20 – 50 mm lungime (van Jaarsveld – pana la 100 mm lungime) si 8 – 14 mm latime cu varfuri care pot fi rotunde sau mai mult sau mai putin acute, usor arcuite in jos, cu epiderma neteda de culoare verde pana la verde inchis, punctata cu pete (mai mici sau mai mari) de culoare alb-cenusiu sau crem pana la alb-verzui. Suprafata inferioara este convexa. La plantele tinere frunzele cresc formand doua randuri opuse, ulterior acestea ajung sa formeze o rozeta, plantele mature avand un aspect mult diferit fata de plantele tinere. Inflorescenta este o racema simpla elongata, mult mai inalta decat frunzele, cu inaltime ce poate varia intre 16 – 40 cm. Florile au 12 – 15 mm lungime, sunt aproximativ tubulare, usor curbate si mai umflate la baza si au culoarea roz-rosiatic cu verde deschis (sunt bicolore). Florile sunt foarte bogate in nectar. Capsulele au 12 – 14 mm lungime si contin seminte aplatizate de 2 – 3 mm cu aripioare care ajuta la dispersia cu ajutorul vantului. |
Gasteria = provine din grecescul “gaster” care inseamna stomac, referire la forma florilor.
Bicolor = provine din Latina (bi = doi, doua si color = culoare), referire la florile in doua culori contrastante.
Liliputana = numita dupa taramul fictiv Liliput, al carui locuitori sunt foarte mici; referire la dimensiunile foarte reduse ale plantei.
Gasteria liliputana Poellnitz
Nume comune: Dwarf Ox-tongue, Dwarf Gasteria (Engleza), Klein-beestongopcell (Afrikaans)
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
Taxonomia acestei specii este discutabila in opinia mea intrucat specia este foarte variabila si bogata in sinonimii heterotipe; pe de o parte Ernst van Jaarsveld a inclus Gasteria liliputana (la randul ei foarte variabila) ca o varietate singulara intr-un complex care grupeaza plante foarte diferite dar in care nu sunt distinse sau recunoscute alte subspecii, varietati sau forme. In prezent sunt recunoscute urmatoarele varietati:
- Gasteria bicolor Haworth var. bicolor (= Aloe bicolor (Haworth) Schultes & Schultes f.; Aloe boureana Schultes & Schultes f.; Aloe bowieana Salm-Dyck; Aloe dictyodes Schultes & Schultes f.; Aloe lingua Ker Gawler; Aloe maculata Thunberg; Aloe maculata Thunberg var. obliqua Aiton; Aloe obliqua Haworth; Aloe obliqua Haworth var. fallax (Haworth) Schultes & Schultes f.; Aloe planifolia Baker; Aloe zeyheri Salm-Dyck; Gasteria biformis Poellnitz; Gasteria caespitosa Poellnitz; Gasteria chamaegigas Poellnitz; Gasteria colubrina N.E.Brown; Gasteria herreana Poellnitz; Gasteria kirsteana Poellnitz; Gasteria longiana Poellnitz; Gasteria longibracteata Poellnitz; Gasteria maculata (Thunberg) Haworth; Gasteria maculata (Thunberg); Haworth var. dregeana A.Berger; Gasteria maculata (Thunberg); Haworth var. fallax Haworth; Gasteria marmorata Baker; Gasteria multiplex Poellnitz; Gasteria obliqua (Haworth) Duval; Gasteria picta Haworth; Gasteria planifolia (Baker) Baker; Gasteria retata Haworth; Gasteria salmdyckiana Poellnitz; Gasteria spiralis Baker; Gasteria spiralis Baker var. tortulata; Gasteria variolosa Baker; Gasteria zeyheri (Salm-Dyck) Baker.
- Gasteria bicolor Haworth var. liliputana (Poellnitz) Van Jaarsveld – este planta care face obiectul acestei fise.
Gruparea atator forme extreme de diferite in Gasteria bicolor var. bicolor in conditiile segregarii unei forme pitice – Gasteria bicolor var. liliputana - mi se pare lipsita de consistenta. Aceasta segregare are probabil justificari istorice (planta fiind multa vreme cunoscuta ca Gasteria liliputana) si delimiteaza taxonomic plante pitice, cu frunze de 2 – 5 cm lungime si inaltimi de 2 – 10 cm, de plante ceva mai voluminoase, in general cu inaltimi de 7 – 25 cm, dar care cunosc si forme gigant de pana la 40 – 60 cm inaltime – cazul formei din Alicedale. Ca de altfel la multe alte Gasteria sp. si in cazul acestei plante exista populatii foarte diferite dar populatii cu caracteristici intermediare; in fapt este o specie cu o variabilitate extrema, care este imposibil de segregat din punct de vedere botanic; mai logic ar fi ca formele sa fie identificate (strict pentru uzul colectionarilor) dupa locatie (ex. Gasteria bicolor “Alicedale”). Judecand in felul acesta poate ca nu ar fi lipsit de sens ca Gasteria bicolor var. liliputana sa fie numita Gasteria bicolor “Grahamstown”.
|
In mod paradoxal Gasteria bicolor var. liliputana este o planta foarte populara in cultivatie dar extrem de rara in natura, fiind o planta cu distributie destul de restransa in Africa de Sud (in Eastern Cape – doar in colinele cuartzitice din zona Grahamstown), la inaltimi de pana la 1,000m. Cateva locatii – Table Hill, Ecca Pass, Pluto’s Vale (la 30 km est de Grahamstown), Makana. Plantele prefera solul suferficial si cresc la adapostul oferit de alte plante (cele mai multe suculente) sau la adapostul unor stanci. Climatul este cald si uscat, gerurile sunt foarte rare si trecatoare. Precipitatiile sunt moderate 500 – 600 mm / an si cad cu precadere vara (desi exista si ani cu vara secetoasa), exista insa ocazional fronturi reci si pe timpul iernii care aduc precipitatii bogate.
Polenizarea florilor este efectuata in principal de pasari din familia Nectariniidae. Capsulele devin erecte pe masura ce semintele se formeaza si se deschid in partea superioara cand se maturizeaza, permitand dispersia la distanta datorita rafalelor de vant frecvente in habitat. Este extrem de rezistenta la seceta, planta supravietuind fara probleme unor perioade indelungate lipsite de apa.
Interesat de remarcat faptul ca planta creste intr-o zona bogata in fauna; un camuflaj excelent o fereste poate de a fi consumata de ierbivore, dar nu si de loviturile de copite ale acestora. In mod paradoxal acest lucru nu este un dezavantaj pentru planta deoarece pe de o parte plantele afectate se regenereaza rapid iar pe de alta parte fragmentele dislocate inradacineaza la randul lor usor.
|
Gasteria bicolor var. liliputana este o planta usor de cultivat, una din cele mai tolerante plante ale acestui gen, fiind din acest motiv foarte indicate pentru inceatori. Rezista cu success la diverse maltratari cum ar fi un sol inadecvat, cu drenaj precar, sau udare excesiva, dar este in acelasi timp si foarte rezistenta la seceta. Practic daca este ferita de geruri puternice sau prelungite si de insolatie extrem de puternica, cu putina rabdare o poti vedea formand in timp colonii cu mai multe zeci de capete. Este necesara transplantarea la 3 – 4 ani, sau cand se considera ca materia organica din substrat a fost epuizata. Semnalizeaza foarte bine stressul datorat expunerii excesive la soare, frunzele devenind gradual mai intai verde-brun, brun inchis si in final rosiatice, mai ales daca este asociat cu uscaciune.
Personal nu recomand fertilizarea acestei plante (sau multa atentie la dozaj) deoarece fertilizarea excesiva poate conduce la cresteri anormale, la aparitia unor capete mult mai mari, dizgratioase fata de restul plantei. Uneori si excesul de componenta organica in substrat conduce la acelasi rezultat.
Planta poate fi propagate cu usurinta prin diviziune (de preferinta in perioade de puternica vegetetie; van Jaarsveld considera ca este posibil in orice perioada a anului) – se desprind capete care dupa ce sunt lasate la aer 2 – 3 zile, se planteaza intr-un substrat poros, care se mentine doar usor umezit. In 4 – 6 saptamani se formeaza radacini suficient de puternice ca planta sa poata fi udata in mod obisnuit. Se poate inmulti si din frunze - acestea se vor taia curat cat mai aproape de baza si se vor lasa la uscat intr-un loc racoros pentru cel putin 1 saptamana, dupa care pot fi plantate fie vertical, fie doar asezate pe substrat, cu baza usor ingropata. Se va avea grija ca substratul sa fie foarte usor umezit, niciodata imbibat cu apa. Inradacineaza in 1 – 2 luni si in scurt timp incep sa se formeze mai multe plante tinere; in cel mult un an se obtin o plante suficient de bine dezvoltate incat sa poate fi transplantate. Pentru a obtine seminte trebuie facuta polenizare incrucisata (plantele sunt autosterile), iar insectele nu polenizeaza de regula aceste flori. Capsulele seci sunt abandonate foarte rapid, fiind pastrate doar cele cele care contin seminte. Pentru inmultirea prin seminte este nevoie de temperaturi de peste 20 de grade Celsius, de aceea, daca nu aveti la dispozitie un propagator, insamantarea se va face de preferinta primavara tarziu sau la inceputul verii. Semintele se vor acoperi cu un strat de nisip de 1 – 2 mm. Germinatia se produce in 3 saptamani, plantulele se stabilizeaza usor si nu apar mortalitati masive chiar daca sunt usor neglijate, dar plantulele cresc incet. In primul an substratul trebuie mentinut usor umed iar prima iernare se va face la temperaturi mai ridicate. O repicare cat mai rapida ajuta planta in dezvoltare, Gasteria bicolor var. liliputana putand ajunge la inflorire in 3 – 4 ani.
|
| In principiu inflorirea se poate produce in oprice perioada a anului, in cele mai multe cazuri este insa de la sfarsitul iernii pana primavara. In natura polenizarea se produce datorita unor pasari din familia Nectariniidae, in cultura pentru a obtine seminte este necesara polenizarea artificiala. |
Nu se va expune prea mult la soare, cel mult 1 – 2 ore de soare direct zilnic, de preferinta dimineata, in rest umbra luminoasa; nu agreaza soare din plin. O expunere excesiva asociata cu un deficit de apa poate conduce nu numai la inrosirea aproape completa a frunzelor (acceptabil la alte specii de Gasteria, dar periculos la aceasta planta) dar chiar si la distrugerea ei. Agreaza chiar umbra, capatand o frumoasa culoare verde-smarald, dar creste mai putin compact. Fara a fi un element critic pentru cultura – este bine sa se urmareasca care este nivelul optim de lumina pentru planta, care sa permita o crestere compacta dar nici sa nu inroseasca planta; ideal ar trebui sa aiba culoarea verde inchis, cu usoare tonalitati maronii. |
Se va uda superficial la intervale de 2 – 3 saptamani atat iarna (daca nu este iernata prea rece) cat si vara (cand este foarte cald; se va mari cantitatea de apa primavara si toamna (sau cand se observa ca vegeteaza puternic). Este toleranta atat la umezeala prelungita cat si la un prelungit deficit de apa.
Poate rezista la minime de -3 sau -4 grade Celsius daca substratul este perfect uscat. Pentru iernare se recomanda minime de 5 grade Celsius. Nu ridica probleme pe timpul verii la temperaturi peste 30 de grade Celsius.
Substratul trebuie sa fie ceva mai bogat in compost (pamant negru) – pana la 25 - 30%, nisip grosier (preferabil din concasaj, si mai bine cuartzos) – pana la 40%, spartura de roci (din cele mai diverse) de granulatie uneori mai mare 3 – 20 mm – pana la 30%, se poate adauga si caramida sparta sau tuf vulcanic 5 – 10%; se poate adauga si putina faina de oase (1 lingura la 3.75 litri de amestec). Nu se recomanda argila si mai ales - fara turba! Un pH spre neutru = 6.8 – 7.2
--------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Ernst van Jaarsveld (Kirstenbosch National Botanical Garden) – Gasteria bicolor var. liliputana (Septembrie 2002, ex plantzafrica.com); African Flowering Plants Database; Cactus-art.biz.
|
|
|