 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Euphorbia royleana Boissier 1862
  Planta arborescenta cu tulpini suculente care poate ajunge pana la 5 m inaltime (*). Ramurile cresc in manunchiuri in jurul tulpinei principale, au 5 – 7 coaste cu muchiile sinuoase si pot ajunge la 8 cm grosime, de regula ceva mai putin. Sunt mai mult sau mai putin bine vizibile constrictii datorate ciclurilor anuale de crestere. In zona apicala a tulpinilor cresc frunze de culoare verde pana la verde inchis, avand forma ovoidala alungita, de 10 – 15 cm lungime si pana la 3 cm latime, persistente pe tesuturile tinere, dar cad de regula complet iarna la temperaturi scazute. Cyatele cresc pe pedunculi foarte scurti si au 7 mm diametru, fructele au pana la 18 mm diametru si sunt puternic lobate, semintele sunt globulare si au 3 mm diametru.
(*) Miles Anderson sustine ca poate ajunge la 6 – 8 m inaltime; fara a-l contrazice (desi am senzatia ca este o exagerare ca si in cazul Euphorbia canariensis), trebuie sa mentionez faptul ca toate celelalte surse consultate considera 3 – 5 m inaltimea normala a plantei.
|
Euphorbia = Nume dat unor plante medicinale de regele Juba al II-lea al Mauritaniei in sec. 1 B.C. in cinstea medicului sau Euphorbos.
Royleana = nume dat de Boissier in onoarea lui Royle, cel care a descris pentru prima data planta dandu-i insa un nume deja utilizat de Haworth – Euphorbia pentagona.
Euphorbia pentagona Royle 1836 (nom. illeg.), NU este Euphorbia pentagona Haworth.
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
| Nu au fost descrise formal subspecii sau forme ale acestei plante. |
Planta creste in India (nord-est), Nepal si Bhutan, pe platourile pre-himalayene la elevatii medii, in zone cu puternice influente sub-tropicale, cu climat foarte calduros vara, dar in care ingheturile usoare in noptile de iarna sunt destul de frecvente. Principala arie de raspandire este din Kumaon pana in zona inaltimilor Suen. Climatul favorizeaza plantele cu adaptari xerofite, nu cunosc insa detalii climatice precise. Poate creste in cele mai diverse soluri, mai putin cele saraturate, tolereaza de asemenea vanturile puternice; din aceste motive este recomandata pentru stabilizarea dunelor de nisip costale (desi nu acesta este habitatul ei natural). O utilizare traditionala in India este plantarea ei pentru a forma garduri de demarcare a fermelor.
Planta este naturalizata si in alte regiuni ale lumii printre care Africa tropicala si Florida, posibil si in alte locuri.
|
  Cultura este usoara, nu ridica nici un fel de probleme deosebite. Preferabil sa fie cultivate direct in pamant, dar se pot obtine exemplare frumoase (chiar daca de mai mici dimensiuni) si in ghivece. Udarea moderata si substratul cu drenaj bun sunt cerinte firesti. Nu ridica probleme cu boli sau daunatori, tratamente profilactice anti-fungale sunt insa recomandate, mai ales daca planta este cultivate intr-un mediu cu umiditate atmosferica mai ridicata. De asemenea este foarte utila o ventilatie permanenta.
De regula nu necesita fertilizare; se va transplanta la 3 – 4 ani utilizandu-se substraturi putin organice.
Se inmulteste usor prin seminte care germineaza la 20 - 25 grade Celsius. Ulterior germinarii plantulele pot fi tinute si la temperaturi ceva mai scazute. Ceva mai dificila este inmultirea vegetativa prin butasi. Cele mai bune sanse sunt in plin sezon de vegetatie. In primul rand trebuie stopata scurgerea latexului printr-un jet de apa dupa care se aplica praf de carbune sau fungicid pe rana. Aceasta trebuie sa se cicatrizeze foarte bine. Pentru aceasta se va tine planta in loc caldut si uscat timp de 1 – 2 saptamani, dupa care se poate planta intr-un sol care se dreneaza foarte bine. Inradacinarea poate dura si cateva luni de zile, plasarea intr-un loc caldut dar in umbra fiind esentiala.
Atentie la latexul toxic cand se lucreaza cu planta. Sapunul nu face decat sa intinda si mai bine latexul pe piele, de aceea in cazul unui incident se foloseste in prima faza alcool pentru indepartarea sa. De asemenea se recomanda purtarea unor ochelari deoarece datorita presiunii interioare ridicate orice incizie in tulpina plantei poate provoca stropirea cu latex la distante de cativa zeci de centimetri.
Euphorbia royleana desi are latexul iritant (poate provoca dermatite puternice precum si iritatii oculare) este insa prin comparatie cu alte plante apartinand acestui gen mai putin toxica ba este chiar utilizata in medicina traditionala indiana. In prezent se fac cercetari si incercari de a utiliza in farmaceutica moderna proprietatile antipiretice si analgezice ale latexului acestei plante.
|
| Florile sunt insignifiante, apar din abundenta din primavara pana la inceputul verii. |
| Soare din plin pana la cateva ore de soare (preferabil dimineata) urmate de umbra luminoasa sau lumina filtrata. Este cel mai bine sa se observe mai intai reactia plantei la insolatie puternica. Iernarea se va face cat mai luminos, dar cu mai putine ore de soare direct daca este posibil. |
Nu ridica probleme deosebite legate de udare. Iarna se poate uda superficial o data la 2 – 3 saptamani daca este tinuta la temperaturi peste 5 grade Celsius, se va alege de preferinta o perioada insorita. In restul anului se poate uda din abundenta, cu precautia obligatorie la C&S – substratul trebuie lasat sa se usuce intre doua udari.
Poate rezista fara probleme pana la -8 grade Celsius cu conditia ca substratul sa fie uscat. Ca mai toate plantele apartinand genului Euphorbia radacinile si apexul tulpinilor sunt punctele cele mai sensibile la frig. Pentru cultura se recomanda o iernare la 5 grade Celsius (uscat) sau 8 – 10 grade Celsius (se poate uda superficial); temperaturile ridicate nu reprezuinta o problema mai ales daca planta este umbrita usor si exista o ventilatie permanenta.
O iernare rece conduce la caderea tuturor frunzelor, ceea ce este absolut normal (se intampla in mod natural si in habitat).
Planta nu este pretentioasa nici din acest punct de vedere, orice substrat cu drenare buna si nu foarte organic fiind adecvat - compost organic (pamant negru) 20 – 30%, argila 10 – 15% (sau pamant argilos pana la 30%), in rest nisip si spartura de piatra este un substrat adecvat. Este necesar un drenaj bun.
--------------------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Urs Eggli – Handbook of Succulent Plants – Dycotyledons (2002); David W. Nellis - Poisonous Plants and Animals of Florida and the Caribbean (1997); Miles Anderson - The World Encyclopedia of Cacti and Succulents (1998, ed. 2003); euphorbia.de; desert-tropicals.com. Destul de sarace sursele de informare disponibile pe internet, mai ales in ceea ce priveste habitatul.
|
|
|
