 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Aeonium haworthii Webb & Berthelot 1841
  Arbust suculent, ramificat puternic, care formeaza in timp o cupola de rozete, cu inaltimea si diametrul de regula de pana la 60 cm, ocazional insa pana la 100 cm (*). Tulpinile au 3 – 10 mm diametru iar in apexul acestora se formeaza rozete de frunze suculente, ceva mai suculente decat la majoritatea reprezentantelor acestui gen, obovate, avand culoarea gri-verde, cu marginile de regula rosii in cazul unei insolatii puternice, cu un diametru de 7.5 – 10.0 mm, ceva mai mici si stranse in jurul apexului daca planta este tinuta in soare excesiv. Florile au pana la 10 mm diametru, forma unui clopotel, au 7 – 9 petale colorate de la alb-crem pana la galpen pal sau galben-verzui si apar pe o racema din meristemul tulpinilor. Fiind o planta monocarpica, rozeta care a dat nastere florii moare.
(*) In cazul in care creste in sol mineral sau direct ancorata de stanci planta ramane la dimensiuni mult mai mici, rareori trecand de 30 cm inaltime si diametru.
|
Aeonium = este numele dat unei plante (Aeonium arboreum) de catre botanistul grec Pedianus Dioscorides (ca. 40 – 90 AD).
Haworthii = in onoarea botanistului Adrian Hardy Haworth (1768–1833)
Sempervivum haworthii (Webb & Berthelot) H. B. Christian
Aeonium volkerii Hernandez & Baudet 1996, descris initial ca specie de sine statatoare este considerat in ultima vreme ca fiind un sinonim heterotip care desemneaza o forma doar usor diferita de planta tip.
Nume comune: Pinwheel, Haworth’s Aeonium
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
| Exista o forma cultivata ale carei rozete depasesc in mod semnificativ 11 – 12 cm diametru (nu ma refer la plante cultivate in umbra, ci la plante care au in tot anul rozete ceva mai mari, evident in mod special insa iarna), forma care nu se distinge altfel de planta tip; este foarte posibil ca aceasta sa fie rezultatul unei hibridizari cu Aeonium urbicum, rehibridizat cu Aeonium haworthii. Aceasta forma este un hibrid natural, intanit in zona Teno, una din cele mai aride locuri din vestul insulei Tenerife. |
 Planta creste in Insulele Canare – insula Tenerife, in dune costale si promontorii sau pante stancoase, de regula la altitudini de pana la 100m, desi sunt cunoscute si populatii aflate la inaltimi mult mai mari (Barranco de Los Silos – 600m). Insula Tenerife este un adevarat mozaic de microclimate, etajate pe altitudini, dar influentate si de topografia foarte framantata a insulei. Aeonium haworthii prefera nisele microclimatice mai uscate si mai fierbinti, avand ca principale plante asociate Aeonium urbicum, Sonchus acaulis si Sonchus congestus.
Precipitatiile sunt reduse, mediile se situeaza in jur de 200 – 300 mm / an, ocazional mai scazute (300 mm / an la Punta del Sol, dar si 96 mm / an la Rasca), in ciuda climei semi-aride exista si ani in care pot cadea precipitatii puternice care pot masura si 100 mm in 24 de ore, valorile maximale fiind 200 mm in 24 de ore, si – relevant pentru intensitatea ploii – 100 mm in 50 min (record din 1943) Lunile August – Septembrie sunt cele mai calduroase (21 / 28 grade Celsius) iar Ianuarie – Februarie sunt lunile cele mai racoroase ( 15 / 21 grade Celsius).
Planta a fost naturalizata in timp in bazinul Mediteranei, SUA (in mod special California), China, Australia si Noua Zeelanda – sunt convins ca lista este mult mai lunga, preponderent in zonele costale. In Noua Zeelanda planta este destul de raspandita in natura – principalele zone in care a fost semnalata fiind Port Hills si Church Bay (Christchurch), zona Wellington si Rangitoto Island (Hauraki Gulf, Auckland).
|
 Cultura acestei plante nu ridica probleme deosebite si este in mare masura similara cu cultura indicata pentru marea majoritate a plantelor din genul Aeonium. Asta implica in primul rand putina atentie la sezoanele de vegetatuie / repaos, protejarea de ger si soare excesiv.
Planta poate fi fertilizata atunci cand se fac udari profunde, adica primavara si toamna, nu si in celelalte perioade ale anului; se va corela intotdeauna cu starea de vegetatie a plantei. Cel mai bun fertilizant este cel pentru tomate, utilizat la 25 - 50% din concentratia recomandata.
Daca este cultivata in ghiveci este de preferat ca acestea sa fie din lut sau din materiale ceramice, atat pentru “respiratia” radacinilor cat si pentru faptul ca nu se incing la fel de rapid in soare ca ghivecele din material plastic. Preferabil insa sa fie cultivate direct in pamant.
In perioadele de repaos (in mod special vara) planta nu este deosebit de atractiva; nu este un motiv de ingrijorare daca mai cad din frunze sau culorile palesc; daca frunzele au tendinta sa se usuca excesiv, se va uda superficial. Adevaratul spectacol va veni (daca planta este cultivata corespunzator) in perioadele de vegetatie. Planta poate fi mentinuta in vegetatie in tot timpul anului daca este tinuta cald iarna si cat mai racoros vara; cel; mai bine este sa se asigure un repaos de 2 – 3 luni pe an, de preferinta vara.
Este o planta rezistenta la boli si daunatori, atacuri fungale si paduchi lanosi pot afecta insa uneori plantele foarte tinere. Melcii au o predilectie pentru frunzele tinere, mutiland uneori plantele – este singura problema de care eu m-am lovit. Alta problema de data recenta – grindina puternica; in mod paradozal unele plante nu au foat deloc afectate, la altele au putrezit pur si simplu complet unele rozete datorita infectarii inciziilor superficiale aparute la frunze. Din pacate acest lucru ruineaza definitive o planta deoarece cupola caracteristica nu se mai reface, tulpinile taiate nu se regenereaza.
Planta se inmulteste pe cale vegetativa foarte usor – se taie curat o rozeta pastrandu-se un segment de tulpina de 2 – 5 cm, se lasa sa se usuce 2 – 3 zile apoi se planteaza direct pe pozitie in solul obisnuit infigandu-se 1 – 2 cm in pamant. Se poate uda imediat. Inradacineaza foarte usor daca operatiunea se face in perioadele de vegetatie, cava mai dificil in perioadele de repaos, dar nu imposibil. Atentie insa de unde se taie aceste rozete intrucat cupola careacteristica nu se mai reface. Este de preferat sa se sacrifice complet o planta decat sa se taie 1 – 2 rozete.
|
| Specie monocarpica, rozeta care da nastere florii moare, in urma ei apar insa alte ramuri. Florile sunt albicioase pana la galben pal sau galben-verzui. Infloreste in Iunie si Iulie in emisfera nordica. |
| Poate suporta soare din plin, nu este insa expunerea ideala. Cateva ore bune de soare direct preferabil dimineata, dupa care se va umbri usor sau se va tine in lumina usor filtrata pentru restul zilei. Iernare luminoasa, cu soare direct cateva ore. Nu este insa planta de umbra. |
In natura planta vegeteaza de la inceputul toamnei pana pe la mijlocul primavarii si are o perioada de repaos de 4 – 5 luni in perioada cea mai fierbinte a anului. In lunile de vara este deci necesar sa fie udata foarte superficial la intervale de 2 – 3 saptamani, atat cat sa nu se usuce frunzele, o udare excesiva pe timp de vara reprezinta un risc destul de ridicat de a pierde planta. Iarna fie se uda foarte superficial ca pe tuim de vara (daca planta este tinuta la temperaturi foarte reduse) – in acest caz planta se va uda normal de la sfarsitul iernii si pana la mijlocul primaverii si toamna, fie este udata normal si mentinuta in vegetatie. Nu este dificila la udare, dar pentru a se obtine exemplare spectaculoase trebuie tinut seama de aceste particularitati.
Planta poate rezista la temperaturi destul de scazute -4 sau -6 grade Celsius, pentru cultura este insa bine ca minimele sa nu scada sub 0 grade Celsius (in aceste conditii nu se uda iarna), daca se doreste ca planta sa fie mentinuta in vegetatie si iarna este bine ca minimele sa nu scada sub 8 grade Celsius. In ambele cazuri sunt de dorit maxime diurne de 12 - 15 grade Celsius, chiar si pana la 20 de grade Celsius daca planta este tinuta in vegetatie. Poate rezista foarte bine la temperaturi de peste 30 – 35 de grade Celsius, usor umbrita. Temperaturile ideale pe timp de vara sunt sunt insa 22 – 30 de grade Celsius, maxime mai ridicate maresc perioada de estivare a plantei.
Nu este o planta foarte pretentioasa din acest punct de vedere, doua aspecte sunt cu adevarat importante – drenaj foarte bun si cu numai 5 – 15% compost organic (pamant negru), in rest parti aproximativ egale de pamant argilos, nisip grosier de concasaj (2 - 3 mm), cribluri diverse de 3 – 8 mm si tuf vulcanic (granulatie pana la 10 mm). Se mai poate adauga si 5 – 10% spartura de calcar. Se poate adauga la transplantare si 1 – 2 linguri de faina de oase la 3.75 litri de amestec, in acest caz este recomandat fie sa nu se mai utilizeze spartura de calcar, fie reducerea ponderii la maxim 2 – 3%. Poate fi utilizata si argila granulata, in acest caz se va utilize in sa numai 10% din volum. Pentru plantele cultivate direct in pamant – in mare se pot utilize aceleasi componente, se pot mari putin ponderile la argila si la nisip.
Doua observatii suplimentare:
– poate fi cultivata si intr-un substrat 100% mineral (creste insa mai incet, ramane de dimensiuni mai mici);
– nu recomand nici turba si nici alte produse artificiale gen perlite.
------------------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Willis Linn Jepson & James C. Hickman - The Jepson manual: higher plants of California (1993); Canaryislandsflora.com; Debra Lee Baldwin - Designing with Succulents (2007); Plantoftheweek.org; Gardening.eu; E. Barrera & J. M. Rodríguez - Mesoscale numerical simulation of severe rainfall episode in Tenerife Island (2002) – interesant pentru detaliile climatice – in principal precipitatii; Philip Perl – Cacti & Succulents (1979); John Pilbeam – How to care for your succulents (1984).
|
|
|
