Carpobrotus edulis (Linnaeus) L. Bolus 1927 (ssp. edulis)
 Planta are tulpini taratoare, glabre, usor aplatizate si ocazional lemnificate la baza, lungi de pana la 600 cm, cu noduli bine marcati din care cresc frunzele si care pot genera radacini. In general sistemul radacinos al plantei este foarte stufos, format din radacini fibroase superficiale care se imprastie cu o mare densitate in primii 50 cm adancime de la suprafata solului. Planta are o crestere rapida, de pana la 100 cm / an, de regula pe axa tulpinei principale, dar si cu ramificatii ocazionale. Frunzele suculente sunt dispuse in perechi opuse au epiderma neteda si sectiunea triunghiulara (poate varia de la echilateral la isoscel), au 70 – 120 mm lungime si 12 – 17 mm latime si sunt usor denticulate in zona apicala, pe muchea exterioara. Frunzele pot avea culoarea galben – verzuie pana la verde inchis, devenind rosiatice incepand cu apexul pe masura ce imbatranesc. Floarea este solitara, de regula de 80 – 100 mm diametru cand este complet deschisa (ajungand insa ocazional si pana la 150 mm diametru), avand numeroase petale subtiri si lungi de 30 – 40 mm, de regula de culoare galben-pal ceea ce face usor de identificat aceasta planta, singura din genul Carpobrotus care are flori galbene. Polenizarea este efectuata de albine salbatice. Fructul este carnos si are diametrul de 35 mm, devine galben si parfumat pe masura ce se coace. Fructul poate ramane fixat timp de mai multi ani, devenind dur in timp si de culoare rosu inchis pana la brun, decazand in timp. Fructele sunt mancate de animale – in general broaste testoase, babuini, antilope si rozatoare in habitatul natural (dar sunt comestibile si pentru om) care contribuie la raspandirea semintelor. Semintele sunt prezente intr-o masa gelatinoasa si lipicioasa din interiorul fructului, cu gust dulce – astringent, ocazional usor sarat la plantele din zonele costale. Semintele din capsulele ramase pe plante pot germina si dupa 3 – 5 ani, semintele din pamant au de asemenea o viabilitate buna, de cel putin 2 ani. |
Carpobrotus = provine din cuvintele grecesti karpos (care inseamna fruct) si brotos (care inseamna comestibil), indicand faptul ca plantele apartinand acestui gen au fructe zemoase, comestibile.
Edulis = cuvantul latin edulis inseamna tot comestibil.
Mesembryanthemum edule Linnaeus 1753,
Mesembryanthemum edulis (nume incorect)
Carpobrotus edulis (Linnaeus) L. Bolus var. edulis (nume incorect)
Carpobrotus edulis (Linnaeus) L. Bolus var. chrysophthalmus C. D. Preston & P. D. Sell 1989
Carpobrotus edulis (Linnaeus) L. Bolus var. rubescens Druce (taxon de data recenta desemnand forma cu floare rosie-prupurie).
Nume comune - exista o foarte lunga lista de nume comune care reflecta zonele in care planta a reusit sa se naturalizeze, mentionez insa numai cateva: Hottentotsvy si Cape Fig (Engleza, Africa de Sud), Hotnotsvy, Ghaukum si Ghoenavy (Afrikaans, Africa de Sud), Umgongozi (Zulu, Africa de Sud), Hottentot Fig si Highway (sau Freeway) Ice Plant (Engleza, SUA), Sea Fig (Engleza, Marea Britanie), Figue Marine (Franceza), Hottentottenfeige (Germana), Balsamo si Patata Frita (Catalana, Spania), Higo del Cabo (Spaniola), Iceplant (Engleza, Noua Zeelanda), Pigface (Engleza, Australia).
Numele Hotnotsvy (smochina hotentotilor) a fost utilizat inca din 1685 si se datoreaza probabil faptului ca colonistii olandezi timpurii au observat la populatia Khoikhoi ca manca fructele acestei plante, fructe vag asemanatoare cu smochinele.
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
Exista o singura subspecie recunoscuta in present – Carpobrotul edulis ssp. parviflorus Wisura & Glen care are o distributie foarte limitata (muntii Du Toitskloof) si se caracterizeaza prin floarea de mici dimensiuni – numai 50 mm diametru, o trasatura distincta si fara sa existe populatii care sa prezinte caracteristici intermediare in raport cu planta tip.
Nu sunt recunoscute in prezent alte subspecii, varietati sau forme distincte, desi exista o mare variabilitate naturala a plantei tip (reflectata in cele doua sinonime heterotipe), reflectata in primul rand de floare. Marimea florii variaza destul de mult – intre 100 – 150 mm diametru considera majoritatea autorilor sudafricani, autorii NZ mentioneaza in cazul plantelor naturalizate aici flori cu diametrul de 80 – 100 – 120 mm. Diametrul florii la plantele vazute de mine atingea (cu oarecare indulgenta) 100 mm. Exista si o forma cu flori roz inchis pana la rosu – prupuriu si carmin – portocaliu (cu nuante intermediare ce pot fi mai inchise sau mai deschise), mai putin intalnita, dar fara a fi totusi o raritate. Plantele cu flori galbene sunt si ele de fapt doua forme distincte – in unele plante floarea ramane galbena pe toata durata infloririi, in altele dupa cateva zile floarea se albeste usor pentru a capata ulterior o tenta roz. In mod cert exista destule variatii subtile, inclusiv combinatii ale caracteristicilor enumerate mai sus, interesante poate pentru pasionatii acestui gen, dar acestea au fost considerate neesentiale insa din punct de vedere botanic.
Capobrotus edulis hibridizeaza frecvent cu speciile inrudite, dar si cu specii apartinand altor genuri – cum este cazul cu Disphyma australe ssp. australe in Noua Zeelanda (pentru detalii vezi fisa acestei plante sau articolul “Succulent plants from down under - Disphyma australe and its natural hybrids”).
|
 Carpobrotus edulis este originar din Africa de Sud (din Namaqualand – Northern Cape spre Western Cape si pana in Eastern Cape) unde creste atat in zonele costale cat si mai spre interior, pe versantii unor dealuri sau munti, in zonele cu ierni umede. Nu este o planta periclitata in natura, ci dimpotriva extrem de raspandita, ocupand habitaturi destul de variate. Habitatul tipic al acestei plante sunt dunele de nisip care dubleaza plajele si pantele stancoase din zonele costale. Parametri climatici sunt relativ lipsiti de importanta (*) – prefera insa un climal de tip mediteranean, lipsit de inghet si accepta precipitatii ce pot varia de la 400 – 1,500 mm / an, uscaciunea excesiva fiind insa de nesuportat pentru aceasta planta.
Planta este naturalizata in multe zone ale lumii, in mod special SUA (mai ales California), Mexic, Chile, Argentina, Marea Britanie, Germania, aproape toate tarile din bazinul Mediteranei, diverse insule din Pacific (inclusiv Hawaii), Australia si Noua Zeelanda, in mod special in zonele costale – si lista este departe de a fi completa. In cele mai multe zone in care a fost naturalizata Carpobrotus edulis este o planta extrem de invaziva. Initial planta are nevoie de zone perturbate, in care vegetatia a fost distrusa si solul dislocat – este o planta pionier, acest lucru explica foarte bine succesul ei in mod special in SUA pe marginile drumurilor, unde poate forma rapid o patura de vegetatie deasa, impenetrabila. Desi nu reuseste sa patrunda in sisteme ecologice asezate, profita foarte bine de cea mai mica perturbare a solului pentru a se raspandi si odata instalata este extrem de greu de oprit si mai ales net superioara tuturor competitorilor directi. Se dezvolta vegetativ extrem de rapid si nu pare a fi afectata de ierbivori (spre deosebire de alte plante asemanatoare – dau din nou ca exemplu Disphyma australe), nu este sensibila la ierbicide (decat la ierbicide cu spectru foarte larg, care distrug aproape toate formele de vegetatie) si prin urmare greu de oprit in habitaturile costale, dune de nisip, platouri cu vegetatie nu foarte compacta, chiar si in zone cu ierburi inalte sau promontorii stancoase.
Poate fi indepartata cel mai bine manual, curatarea zonelor infestate trebuie facuta insa cu mult discernamant, replantand imediat suprafetele respective cu specii autohtone adecvate; in caz contrar Carpobrotus edulis fie reuseste sa se regenereze din fragmente vegetative ramase in sol sau din banca de seminte din sol, fie – si mai rau – deschide drumul unei succesiuni secundare care modifica parametrii problemei.
Principalul neajuns in cazul infestarilor in zonele dunelor de nisip (habitatul preferat) este faptul ca fixeaza excesiv solul limitand drastic capacitatea plantelor autohtone de a de dezvolta, eliminand selectiv unele specii, in conditiile in care un anumit grad de instabilitate naturala a solului este strict necesara acestui tip de habitat. Pe de alta parte, in Noua Zeelanda Carpobrotus edulis a jucat un rol extrem de important in fixarea dunelor de nisip supuse eroziunii ca urmare a unui deficit natural de specii autohtone in acest tip de habitat, a fost introdus in principal pentru stoparea eroziunii. Spre deosebire de multe alte zone ale lumii in Noua Zeelanda rolul acestei plante a fost mai degraba benefic, asigurand un echilibru care lipsea acestui tip de habitat – impiedica eroziunea fara a acapara si fixa excesiv nisipul. Este mai degraba o planta care s-a integrat perfect in sistemele ecologice locale, chiar si in conditiile in care in Noua Zeelanda precipitatiile sunt de regula semnificativ mai abundente decat in zonele de origine.
Carpobrotus edulis este foarte raspandita in Noua Zeelanda si formeaza in unele locuri populatii puternice. Populatii extinse pot fi vazute aproape peste tot pe Ninety Mile Beach (Northland), pe coasta vestica la marea Tasmaniei, de asemenea poate fi frecvent intalnita in alte locuri cum ar fi Long Bay (Auckland, pe coasta de est, la oceanul Pacific), Motutapu Island si Rangitoto Island (Hauraki Gulf), Tahuna Torea (Auckland), Muriwai (la vest de Auckland, tot pe coasta vestica), Whangamata (Coromandel Peninsula) - pentru a numi doar cateva localitati in care am putut observa direct planta.
(*) Este interesant de mentionat faptul ca in Noua Zeelanda planta creste din nordul extrem (unde temperaturile medii anuale pot depasi 16 grade Celsius) si pana in sudul extrem, cu climat cu influente sub-polare, cu temperaturi medii anuale ce pot scade pana la 9 grade Celsius, foarte diferit de ceea ce exista in Africa de Sud.
|
 Cultura acestei plante este foarte usoara intr-un climat cu influente mediteraneene, nu este insa o planta de crescut decat de nevoie in ghiveci, datorita rapiditatii cu care se raspandeste.Un rock-garden insorit si usor elevat sau in panta este amplasamentul ideal. Daca i se asigura o expunere suficienta la soare, este ferita de inghet, este cultivata in sol sarac in materie organica si cu drenaj bun, daca mai are si spatiu suficient la dispozitie - nu se poate da gres cu Carpobrotus edulis.
Nu ridica nici un fel de probleme cu boli sau daunatori, este deosebit de rezistenta din acest punct de vedere.
Se poate insamanta primavara - la temperaturi de minim 12 – 15 grade Celsius se asigura o germinare rapida, plantulele crescand foarte usor. Se poate inmulti vegetativ cu si mai multa usurinta din varfuri de tulpini lungi de 20 – 30 cm, care se pot planta imediat, fara a lasa sa se usuce taietura, direct in sol. Acestea pot fi pastrate intr-un loc uscat in sera peste iarna, in cazul in care este cultivata ca planta anuala. O alta metoda de inmultire vegetativa este prin segmente de tulpina care sa contina cel putin un nodul; se va aseza segmentul pe substrat (nu se infige in pamant), iar din nodul se vor forma mai intai radacini, eventual se va incuraja udand usor in apropierea nodulului iar ulterior o noua tulpina isi va face aparitia.
|
  Planta infloreste destul de abundent de la sfarsitul iernii pana primavara (August – Octombrie in emisfera sudica), inflorirea continua insa ceva mai timida pana toamna (Martie – Aprilie in emisfera sudica), practice existand doar 3 – 4 luni cand planta este in repaos. Florile se deschid la miezul zilei pentru a se inchide la loc in dupaamiaza tarzie. Inflorirea poate dura 5 – 8 zile. |
| Soare din plin – cu cat mai mult, cu atat mai bine; planta nu creste in umbra, 4 ore de soare direct pe zi este un minim necesar atat iarna cat si vara. |
Carpobrotus edulis provine din zone ci ierni umede – este prin urmare o planta toleranta la umiditate prelungita pe timp de iarna daca drenajul este foarte bun, chiar si la temperaturi foarte scazute, de numai 2 – 3 grade Celsius. Este preferabil sa se protejeze de ploaie pe timp de iarna, pentru a controla mai bine cantitatea de apa (insa nu se tine pe uscat!), nu este insa strict necesar, mai important este sa fie ferita de inghet. Pe timpul verii are nevoie de scurte perioade de uscaciune a solului.
Nu rezista decat trecator la temperaturi de -4 grade Celsius, suporta insa excelent temperaturi peste 35 de grade Celsius in conditiile unei ventilatii naturale foarte bune.
Planta necesita un substrat foarte sarac in materie organica (maxim 5 – 10% - este important pentru bunastarea plantei), foarte nisipos (cel putin 30% - 40% nisip grosier, de preferinta din concasaj) si bogat in argila (10 – 15%); restul putand fi pietris sau sparturi de roci cu granulatie 3 – 15 mm, care sa asigure un drenaj excelent. Nu este pretentioasa in ceea ce priveste pH-ul, orice intre 5.0 – 7.0 fiind acceptat.
-------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Carla D’Antonio (Evolution & Marine Biology University of California) - Carpobrotus edulis (2006, ex Global Invasive Species Database); Christien Malan & Alice Notten (Kirstenbosch National Botanical Garden) – Carpobrotus edulis (January 2006, ex www.plantzafrica.com); Wikipedia, the free encyclopedia (English version); Dr. Curtis Daehler - A Risk Assessment of Carpobrotus edulis for Hawaii and other Pacific islands (2006, ex PIER); Eduart Zimer - Succulent plants from down under – Adventive Plants (Part 3) (2007 / 2008).
|
|
