 |
Last message on forums |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Graptopetalum superbum (Kimnach) Acevedo-Rosas 2003
  Planta care formeaza o tufa inalta de pana la 20 cm, ocazional mai mult, cu tulpini care se ramifica doar de la baza, lungi pana la 30 cm, ocazional mai mult, sub-erecte pana la semi-taratoare, cu grosimea de 10 12 mm la baza si 5 10 mm in zona apicala, initial de culoare alb-glaucos, devenind apoi tot mai intens violet-glaucos, exceptie facand zona verde-masliniu inchis in jurul locului de unde au cazut frunze, purtand cicatrici proeminente de 4 mm latime si 2 3 mm inaltime in locurile din care au cazut frunzele. In apexul tulpinilor (pe 10 20 mm din lungimea acestora) planta formeaza rozete cu diametrul de pana la 9 cm avand 12 20 de frunze suculente. Frunzele cele mai tinere sunt aglomerate si usor ascendente, restul se rasfira usor pe masura ce imbatranesc, separate la 5 8 mm la baza, rasfirate pana la usor reflexe si cazand apoi cu usurinta. Frunzele tinere sunt ovoidal oblonge, cele mature oblong-ovoidale, au varful deltoidal ascutit. Lungimea lor este de regula de 40 60 mm (ocazional pana la 70 mm) latimea de 20 25 mm, avand latimea maxima la 15 20 mm de apex si 5 7 mm grosime, iar la baza au 4 7 mm latime si 5 7 mm grosime, avand grosimea maxima la ca. 5 mm de apex. Frunzele mature sunt puternic glaucoase, culoarea acesteia diferind in functie de sezon pana la purpuriu inchis pe timpul iernii, ceva mai deschisa la culoare pe timpul verii. Epiderma este puternic cerata si are culoarea bronz-cenusiu, culoare ascunsa insa de glaucozitatea puternica. Suprafata superioara a frunzelor este plata pana la usor convexa in jumatatea superioara si usor concave in jumatatea bazala, suprafata inferioara este mai mult sau mai putin convexa, cu margini obtuse devenind usor acute (numai in jumatatea inferioara). Tijele florale apar de regula la 6 8 cm de apexul tulpinei, sunt de regula pana la 3 pentru o tulpina, erecte sau rasfirate orizontal in lateral., conturand o inflorescenta difuza piramidala sau oblonga ca forma generala, de 30 40 cm lungime si 20 30 cm latime la baza pana in zona centrala. Pedunculii au 7 12 cm lungime si pana la 5 mm grosime, puternic glaucosi, bractele lipsesc in primii 2 3 cm de la baza, dar sunt ca. 10 la numar in partea superioara, sunt similare frunzelor dar semnificativ mai mici. Apar de regula 5 9 flori la fiecare tija florala, pe pedicele lungi de 10 14 mm si 0.75 mm grosime, glaucoase si colorate ca si frunzele. Florile sunt caracteristice genului discul calyxului are ca. 3 mm diametru, sepalele sunt presate de petale si sunt foarte inguste si lanceolate, 3 4 mm lungime si 1 mm latime in zona centrala, glaucoase si colorate ca si frunzele, corola in forma de stea are 9 mm diametru cand este inchisa si 15 16 mm diametru cand este deschisa la maxim, petalele sunt de regula 5 la numar (foarte rar 6) sunt triunghiulare, cu varful acut, unite bazal pentru 3 mm, segmentul liber are ca. 5 mm lungime si 2.0 2.75 mm latime. Suprafata superioara a petalelor este fin canelata longitudinal, usor papiloasa dealungul depresiunilor, culoarea de baza fiind verde-galbui. Primul mm apical este de culoare brun-roscat, urnmatorii 2 mm fiind marcati cu 2 3 benzi subtiri de aceeasi culoare si de numeroase puncte minuscule. |
Graptopetalum = provine din latinescul grapto, insemnand pictat, desenat si latinescul petalum (derivate din cuvantul grecesc petalon), care inseamna petala (dar la origine si lama metalica sau placa de metal), referire la una din caracteristicile genului - marcajele mai mult sau mai putin distinse de pe petale, colorate de regula in rosu sau brun-roscat si care constau in puncte, linii sau benzi transversale. (*)
Superbum = provine din adjectivul latin superbus, care in acest caz are fara indoiala sensul de superb, excelent, distins.
(*) Sistemele taxonomice au fara indoiala limitele lor, date de criteriile mai mult sau mai putin formale considerate in diagnoza unui gen in cazul Graptopetalum unul din elementele caracteristice este prezenta acestor marcaje distincte - dar nici nu pot functiona in absenta acestora. Aceste este si unul din principalele motive (absenta acestor marcaje) pentru care pentru Tacitus bellus (inclus initial in Graptopetalum) s-a considerat ca este mai bine sa se infiinteze un gen nou. Astfel de distinctii aparent minore si lipsite de substanta, abordarea rigida in incadrarea unui gen in limite stricte pot apare ca un exces de pedanterie; in realitate exista pericolul (uneori numai teoretic, alteori foarte real ca in cazul genului Sedum sensu lato) ca prin includerea unor plante cu caracteristici care sunt contrare diagnozei sa se obtina grupe de plante cu caracteristici amorfe, adica exact opusul unei clasificari botanice dupa criterii clare si precise, singura care permite un studiu sistematic. Natura oricum nu tine seama de clasificarile noastre.
Graptopetalum pentandrum ssp. superbum Kimnach 1987
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
| Nu au fost descrise subspecii sau varietati. |
Istoria decoperirii Graptopetalum superbum ar fi putut fi doar o simpla versiune a eternei povesti a multor Crassulaceae mexicane cu istoric intortochiat si habitat natural necunoscut. In 1983 Myron Kimnach a primit de la Dick Wright (din Fallbrook, California) o planta care banuia a fi o noua specie de Graptopetalum. Planta trecuse in timp prin diverse maini Wright o primise de la Rick Nowakowski (propietarul unei nurserii din Chula Vista, California), care la randul lui o primise de la Luis Avina, profesor universitar care locuia la La Barca, Jalisco. Abordat de Kimnach, acesta raspunde: Din pacate Graptopetalum din fotografia ta va ramane un mister pentru multa vreme; l-am gasit aici in La Barca, in casa unei doamne recent decedate, cu ocazia unei vanzari de mobila si plante. (
) un ghiveci mic umplut cu acest Graptopetalum, care mi-a atras atentia datorita culorii si formei neobisnuite
(
) am calatorit mult prin Mexic, dar nu am vazut nicaieri asa ceva. Am propagat si distribuit intens planta in zona La Barca, dar toate plantele provin din aceeasi sursa. Intre timp planta a inflorit la Huntington si inflorescenta a confirmat o apropiere fata de Graptopetalum pemtandrum data atat de dimensiunile inflorescentei, cat si datorita celor 5 stamine. Kimnach cunostea foarte bine Graptopetalum pemtandrum intrucat el o descoperise impreuna cu Fred Boutin in 1970 clasic - intr-o nurserie din Guadalajara. Tinand cont de aceste asemanari (motiv pentru care a inclus-o in aceeasi specie) dar si de evidentele deosebiri (robustetea plantei, inflorescenta mai ramificata, culoarea diferita a frunzelor si poate cel mai important numarul diferit de chromosomi) Kymnach s-a hotarat pentru rangul de subspecie, descriind-o in 1987.
Pe 15 Noiembrie 1985 Agustνn Flores si Ricardo Ornelas cautau plante intr-o ravina langa Los Corrales, Juchitlan, Jalisco, cand au observat cateva plante care li s-a parut ca seamana cu o Echeveria ceva mai deosebita. Plantele nu erau in floare si ei au luat cateva plante pentru studiu; din nefericire plantele respective s-au pierdut. Ei au revenit insa ulterior impreuna cu Servando Carvaja. si J. A. Machuca si la data de 13 Mai 1990 au descoperit plantele in floare de data aceasta recunoscand imediat ca este vorba de Graptopetalum pentandrum ssp. superbum descoperit pentru prima data in habitatul natural. Plantele cresteau atarnate in crapaturile unor stanci cu expunere estica, exemplarele mai batrane avand tulpini lungi de pana la 100 cm. A fost deseori observata in asociatie cu Tillandsia capitata.
Desi aflata intr-o zona cu numeroase nise climatice, este incontestabil o planta care agreaza un climat cu un puternic caracter tropicale. Clima se craracterizeaza prin temperaturi minime ridicate in tot timpul anului. Iata si parametri climatici avand ca reper cele mai apropiate statii meteo El Grullo si Tepic cele mai calduroase luni sunt Iunie August (19 25 / 30 32 grade Celsius), cea mai rece (daca se poate spuna asta) este Ianuarie (10 20 / 26 30 grade Celsius), precipitatiile sunt de 520 550 mm / an, din care 68 74% in perioada Iulie Septembrie, mai reduse in restul anului si practic inexistente in Martie Mai.
|
 Graptopetalum superbum este o planta care nu ridica probleme in cultivare, in aparenta usoara, dar care nu rasplateste prin obtinerea unor exemplare de exceptie decat in cazul unei ingrijiri atente. Este o planta care poate fi cultivate si in ghivece agitate, fiind insa ceva mai robusta decat Graptopetalum paraguayense este mai adecvata a fi cultivata direct in pamant, lasand tulpinile sa se raspandeasca la sol. Cultivata in acest mod este ceva mai sensibila la umezeala ce se poate acumula intre frunze.
Se vor respecta regulile de baza legate de udare, expunere la soare si temperaturi si nu va va ridica probleme deosebite. Cresterea ei este relativ rapida (prin comparatie cu alte plante similare) astfel incat nu dureaza foarte multi ani pentru ca un singur exemplar sa formeze o colonie de mari dimensiuni, dar cum este o planta foarte usor de cultivat, acest lucru se va intampla daca exista si suficienta rabdare.
Plantei ii prieste de minune sa fie tinuta vara in aer liber, neprotejata impotriva ploii; trebuie insa ferita de insolatie excesiva. Se poate fertiliza o data pe luna incepand de la mijlocul primaverii la 25 - 50% din concentratia recomandata, se va inceta insa fertilizarea spre sfarsitul verii sau daca se observa ca planta este in pauza estivala.
Planta se poate transplanta anual in primii ani apoi tot mai rar si numai daca este strict necesar. La plantele batrane in mod special poate interveni o stagnare a cresterii, acesta este semnul ca transplantarea este necesara. Spre deosebire de alte plante similare frunzele sunt bine fixate de tulpini, acestea nu se desprind de regula decat in cazul unor probleme de cultura in mod special un marcant deficit de apa, sau dimpotriva - exces. Oricum necesita putina atentie la transplantare.
Se inmulteste cu usurinta vegetativ prin frunze sau fragmente de tulpina care inradacineaza usor; nu cunosc nimic despre inmultirea prin seminte. Frunzele care se desprind accidental de tulpini inradacineaza fara probleme si fara asistenta in acelasi ghiveci generand plante noi, este insa o metoda relativ lenta. Pentru a obtine in timp relativ scurt plante remarcabile se recomanda inradacinarea unor butasi de cel putin 10 - 12 cm lungime, grupati cate 2 3 in acelasi ghiveci sau direct in pamant.
Este o planta rezistenta in general la boli si daunatori, are in schimb o anumita sensibilitate la fungi, mai ales in conditii de umiditate prelungita. Cateva ore bune de soare direct zilnic limiteaza insa riscul, tratamente profilactice cu fungicide il elimina complet.
|
 Infloreste primavara (Februarie Mai in emisfera nordica), ocazional perioada de inflorire extinzandu-se pana la inceputul verii. Infloreste destul de greu cand plantele sunt tinere, plantele mature infloresc mai usor, mai ales daca au parte de temperaturi ceva mai ridicate. Florile apar numai la 6 8 cm de apexul tulpinilor ceva mai batrane. Florile au numeroase marcaje brun-roscate iar centrul acesteia este de regula galben-verzui.
|
Poate suporta si soare din plin, este preferabil insa o expunere moderata de 4 6 ore de soare zilnic iar in rest usor umbrita (in mod special dupa-amiaza). Nu poate fi cultivata insa in umbra, acest lucru genereaza cresteri atipice si o mare vulnerabilitate la boli si daunatori, in mod special la fungi.
|
Nu necesita apa multa, prefera mai degraba udari usoare pana la moderate, efectuate la intervale regulate. Se va lasa sa se usuce bine substratul intre doua udari. Pe timpul iernii se poate uda superficial o data la 2 3 saptamani atat cat sa nu se usuce complet radacinile, daca planta nu este tinuta la temperaturi sub 5 grade Celsius. Este bine sa se urmareasca starea de vegetatie si sa se ajusteze corespunzator cantitatea de apa (planta poate face si pauza estivala). Poate suporta udari excesive sau perioade prelungite de umiditate, insa in detrimentul unei cresteri normale. Udata excesiv, frunzele pot cadea mai usor sau chiar pot plesni. Nu este recomandat nici sa fie tinuta complet uscata pentru mult timp, nu ca nu ar supravietui, dar isi pierde in acest mod parte din frunze. Cultivata direct in pamant Graptopetalum superbum devine ceva mai tolerant la umiditate pe timp de iarna.
Este sensibila la temperaturi reduse si de regula nu rezista sub -2 grade Celsius, fragmente de tulpina pot reveni insa spectaculos. Este o planta care iubeste caldura dar necesita si de amplitudini mari intre minimele nocturne si maximele diurne. In perioadele de vegetatie planta are nevoie de minime de 12 15 grade Celsius si maxime de 24 30 de grade Celsius. Pentru iernare minime ceva mai ridicate decat alte plante similare, de 8 10 grade Celsius in conditii normale, cu udari superficiale rare si temperaturi diurne de peste 15 grade Celsius. Poate fi tinuta fara probleme si la 5 - 6 grade Celsius dar, daca este cultivata in ghiveci, cu substratul complet uscat.
In opinia mea cel mai adecvat este un sol foarte putin organic (5 10% humus), cantitati aproximativ egale de pamant argilos si tuf vulcanic, nisip grosier din concasaj de 2 3 mm si eventual si granulozitati ceva mai mari. Se poate utiliza si 5% caramida aparta, mai ales daca nu o rasfatati cu apa. Se poate adauga si putina faina de oase o lingura la 3.75 litri de amestec. Necesita un drenaj foarte bun pentru a putea obtine rezultate maxime, nu este insa o planta pretentioasa.
----------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: James Low The Genus Graptopetalum (2007) ex crassulaceae.net; Raϊl Acevedo-Rosas A New Species and a Nomenclatural Change in Graptopetalum (Crassulaceae) (2003); Myron Kimnach A New Succulent from Mexico Graptopetalum pentandrum ssp. superbum (1987); Migual Chazaro Agustin Flores Graptopetalum pentandrum ssp. superbum from the Wild (1992).
|
|
|
