 |
Noi mesaje pe forumuri |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Echeveria coccinea (Cavanilles) De Candolle 1828
  Este una speciile de Echeveria cu crestere inalta, putin diferita de majoritatea reprezentantelor acestui gen. Planta este acoperita cu peri densi pe toate partile supra-terane, peri lungi de pana la 2.5 mm, formati din 2 sau 3 celule uniseriate. Tulpina este bine marcata, ramificata si poate ajunge la 60 cm inaltime. Frunzele suculente de culoare verde, uneori cu margini inrosite in soare puternic, sunt aglomerate in rozete mai mult sau mai putin lejere spre apexul tulpinilor si ramificatiilor, sunt relativ inguste, alungit-lanceolate, lungi de 60 – 80 mm si late de pana la 20 mm, rareori mai mult. Suprafata inferioara este convexa, cea superioara foarte marcat concava (lucru care poate fi accentuat de insolatie excesiva si / sau deficit de apa), ingustandu-se continuu spre baza continuandu-se cu un fel de petiol ingrosat. Inflorescenta este de regula singulara, pana la 30 cm inaltime, ocazional mai mult, grupeaza pana la 25 de flori. Bractele inferioare sunt asemanatoare cu frunzele si au pana la 30 mm lungime, cele superioare sunt mai scurte; toate se desprind cu usurinta. Pedicelele sunt foarte scurte, doar 2 mm lungime, florile sunt caracteristice genului si au corola rosie si interiorul petalelor portocaliu cu marginile roz.
Echeveria coccinea este o planta distincta, greu de confundat; singura candidata ar putea fi alta Echeveria inalta – Echeveria pubescens. Aceasta din urma are insa frunzele mai late si bractele mai mari, florile mai mari si rosii in exterior si galbene in interior, cu petale mai late si sepale recurvate.
|
Echeveria = gen denumit in cinstea botanistului spaniol din sec. 18 Anastasio Echeverria Codoy.
Coccinea = din cuvantul latin – “coccineus” – provenit din cuvantul grecesc “coccos” care desemna ghinda stejarului rosu (Quercus rubra) din care se extragea in antichitate o culoare rosie aprinsa si sufixul adjectival “ineus”, care indica compozitia sau culoarea.
Cotyledon coccinea Cavanilles 1793
Echeveria longifolia Hort.
Cotyledon spicata Mocino & Sesse 1888 – un nume in aparenta obscur - a fost ulterior asimilata cu Echeveria coccinea, o forma cu flori albe (!), Walther considera ca ar fi putut fi mai degraba o Altamiranoa sp.
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
Walther mentioneaza existenta aparitia ocazionala in cultivatie a unei forme aberante, cu tulpini fasciate; aceasta ar putea fi originea cultivarului ‘Crest’.
Am intalnit si numele Echeveria coccinea var. recuruaga, nu cunosc daca desemneaza – dincolo de originea obscura a acestuia – o forma distincta sau daca ar trebui considerat un sinonim.
|
Planta creste in Mexic iar zona de distributie a plantei este foarte mare si exista numeroase locatii cu populatii semnificative - Mexico Federal District (Churubusco, Penas Cosas, Cerro de Santa Catarina), Hidalgo (Pachuca, Regla, intre Metepec si Zontecomate, Cuesta de Texquedo, Zimapan-Tasquillo), Puebla (Sierra de Guadalupe, Tepeaca-Acatzingo, Tlaxala), Oaxaca (Mixteca Alta), Queretaro, Chiapas si Guanajuato.
Planta creste de regula in zona inferioara a unor povarnisuri sau stanci vulcanice. Walther mentioneaza prezenta la Santa Catarina a unui mare numar de plantule crescand in radacinile fiborase expuse ale Notholaena aurea; alte plante asociate sunt Sedum dendroideum, Senecio praecox, Loeselia mexicana si Dahlia variabilis. De asemenea imparte habitatul ocazional si cu Ageratum sp., Eupatorium sp., Anoda sp., Cardiospermum sp., Ephedra sp., Salvia sp., Mentzelia sp. si Begonia sp. si in etajul imediat superior uneori cu Sedum oxypetalum, Sedum moranense si Echeveria glauca.
Zona de distributie a plantei este foarte mare si intr-o tara cu un profil climatic foarte complex cum este Mexic este dificil sa generalizezi. Iata insa statisticile climatice pentru cateva locatii: Chicontepec (cea mai apropiata statie meteo de Zontecomate, Hidalgo) – cea mai calda luna este Iunie (23 / 33 grade Celsius), cea mai rece luna Decembrie (13 / 23 grade Celsius), precipitatii 1,268 mm / an, din care 68% in perioada Iunie – Octombrie; Pachucha (in apropiere si de Ragla, Hidalgo) – cea mai calda luna este Mai (14 / 26 grade Celsius), cea mai rece luna Decembrie (8 / 21 grade Celsius), precipitatii 359 mm / an, din care 77% in perioada Iunie – Septembrie; Tlaxala si Santo Domingo Tomaltepec (aceeasi statie meteo) – cea mai calda luna Iunie (17 / 32 grade Celsius), nu am gasit medii multianuale pentru Decembrie si Ianuarie, dar in Februarie avem 11 / 28 grade Celsius, precipitatii de 306 mm / an, din care 74% in perioada Iunie – Septembrie; Ixmiquilpan (cea mai apropiata statie meteo de Zimapan-Tasquillo, Hidalgo) – cea mai calda luna este Iunie (23 / 33 grade Celsius), cea mai rece luna este Ianuarie (13 / 23 grade Celsius), precipitatii 1,277 mm / an, din care 68% in perioada Iunie – Octombrie.
Echeveria coccinea pare sa prefere atat habitaturi tropicale si sub-tropicale tipice, cu precipitatii abundente (si semnificative si iarna), foarte calduroase, dar si habitaturi cu climat cu influente sub-montane, mai racoroase si mai uscate (in mod special iarna), cu un mai pronuntat caracter sezonier.
|
Echeveria coccinea a fost prima reprezentanta a acestui gen cultivata in Europa, inca inainte de 1793 (anul descrierii lui Cavanilles) la Gradina Botanica din Madrid. Descoperirea timpurie a acestei plante s-a datorat faptului ca la acea vreme era foarte raspandita in Mexico City si in zonele adiacente.
Cultivarea acestei plante este relativ usoara; necesita doar un substrat care se dreneaza foarte bine si putina atentie la udare, mai ales in sezonul rece. Este de asemenea bine sa nu fie utilizate ghivece supradimensionate, fiind o planta obisnuita sa creasca agatata de stanci sau in soluri pietroase pe pante acentuate, avand un loc restrans la dispozitia radacinilor si putine substante nutritive. Se poate transplanta la 2 – 3 ani, in functie si de modul in care este cultivata. Se recomanda indepartarea frunzelor uscate de la baza rozetelor pentru a permite o dezvoltare armonioasa (valabil pentru toate plantele din genul Echeveria) dar si pentru a preintampina un eventual atac fungal datorita umiditatii care se poate acumula sub rozeta. De asemenea detasarea tijei florale in momentul in care incep sa se usuce primele flori stimuleaza dezvoltarea vegetativa a plantei.
Se inmulteste usor pe cale vegetativa prin lastari, butasi sau prin inradacinarea frunzelor sau prin inradacinarea unor segmente ale tijei florale, cel mai bine la inceputul primaverii. Nici inmultirea prin seminte nu prezinta dificultati deosebite.
Nu este insa o planta foarte agreata de colectionari, poate si datorita aspectului uneori destul de inestetic al unei plante mature; este de preferat sa se plece cu plante noi din butasi cand planta devine prea inalta.
|
  Infloreste din abundenta in Septembrie – Decembrie (in emisfera nordica); de regula nu pune probleme, dar daca planta este tinuta in lumina insuficienta si inflorirea este mai timida. Inflorirea dureaza mai multe saptamani, in functie si de conditiile in care este cultivata planta. |
| Poate suporta soare din plin fara o protectie speciala, este de preferat insa ca dupa 3 – 4 ore de sore direct dimineata sa se asigure lumina usor filtrata - aceasta este expunerea ideala. Pentru iernare este de dorit o expunere cat mai luminoasa, cu cateva ore de soare direct. Putina atentie (si rabdare) la acomodarea unor plante tinere la insolatie mai puternica, se va face gradual si se va urmari in permanenta reactia plantei. |
Se poate uda din abundenta primavara si vara, ceva mai putin toamna cand incepe pregatirea pentru iernare. Se va avea grija sa se lase substratul sa se usuce bine intre doua udari. Iarna nu va uda in principiu, doar foarte superficial la 2 – 3 saptamani, daca vremea o permite sau daca planta da semen evidente de deshidratare; se va inceta complet udarea daca temperaturile minime scad constant sub 5 grade Celsius. La udare se va avea grija sa nu se ude frunzele si sa nu se acumuleza apa sub rozeta; in acest caz poate putrezi usor sau poate fi usor atacata de fungi.
Plantele cultivate direct in aer liber sunt ceva mai tolerante la umiditate pe timpul iernii in conditiile Noii Zeelande - am vazut exemplare foarte frumoase cultivate la Alfriston Botanic Gardens; personal am obtinut insa rezultate mai degraba nesatisfacatoare. Dupa 2 ani in aer liber nu am pierdut planta dar nici nu sunt incantat de evolutia ei – mai degraba o stagnare; in mod evident nu-i prieste excesul de umiditate pe timpul iernii si la fel de evident - nu am nimerit substratul adecvat.
Poate rezista daca este expusa trecator la temperaturi de -4 grade Celsius. Deoarece este o planta iubitoare de caldura nu va fi insa iernata prea rece; nu se recomanda sa fie tinuta la temperaturi mai joase de 5 grade Celsius iar daca se scade sub aceasta limita solul trebuie sa fie perfect uscat si compensat cu maxime diurne de 15 – 18 grade Celsius. Nu ridica nici un fel de probleme la temperaturi ridicate daca nu este tinuta in soare direct in orele cele mai fierbinti ale zilei.
In opinia mea pentru cultura in ghiveci este necesar un sol nu foarte organic (maximum 20% humus, chiar mai putin in conditii mai umede pe timp de iarna), si in rest cantitati aproximativ egale de argila, tuf vulcanic (sau caramida sparta), nisip grosier 2 – 3 mm si spartura de piatra cu granulozitate ceva mai mare (5 – 8 mm) este cel mai adecvat. Se poate adauga si putina faina de oase – 1 sau 2 linguri la 3.75 litri de amestec. Nu se va utiliza sub nici o forma turba! Drenajul foarte bun este un element important.
--------------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: E. Walther – Echeveria (1972); www.desert-tropicals.com; Illustrated Handbook of Succulent Plants: Crassulaceae (2003); John Gilbert Baker - Saunders Refugium Botanicum (1870); msn weather.
|
|
|
