 |
Last message on forums |
 |
|
 |
|
|
|
 |
| |
Pachypodium ambongense H. L. Poisson 1924
  Planta are o conformatie arborescenta cu un contur subglobular, usor comprimat lateral, poate atinge inaltimea de 100 200 cm. Trunchiul succulent are diametrul cuprins intre 10 40 cm si seamana vag cu profilul unei sticle. Coaja trunchiului este gri-verzuie, neteda sau cu cicatrici ramase in locurile din care au cazut frunzele sau tepii, acoperita de tepi cand planta este tanara, care cad, incepand cu partile inferioare. Ramificatiile se produc chiar sub inflorescenta terminala si pot atinge in timp 7 18 cm diametru, sunt paroase cand sunt tinere. Ramurile sunt acoperite de tepi drepti, lungi de 20 100 mm si avand diametrul de 5 30 mm la baza.
Frunzele sunt prezente doar in apexul ramurilor, aglomerate, asezate pe petiole lungi de 2 10 mm, sunt vag acoperite de peri si au culoarea verde inchis cu o vena centrala verde pal pe suprafata superioara si verde pal cenusiu pe suprafata inferioara atunci cand frunzele sunt tinere; frunzele batrane se usuca si raman o vreme fixate. Forma lor este ovata pana la obovata (*) raportul dintre lungime si latime variind intre 1.9 si 3.4; in general frunzele au 35 90 mm lungime si 15 30 mm latime si au marginile rulate usor in spate, netede pe suprafata superioara si puternic vascularizate pe partea dorsala si usor paroase. Partea dorsala este despartita de o vena longitudinala din care pornesc 23 32 de perechi de vene laterale mai mici.
Inflorescenta are o axa centrala scurta de culoare verde inchis din care pornesc 1 8 flori inalte de 60 80 mm si cu diametrul de 30 50 mm, avand sepalele verde pal (pot fi glabre sau usor paroase). Corola este albicioasa, tubul acesteia fiind verde pal galbui la exterior si verde galbui in interior si masoara 43 60 mm lungime iar lobii 21 - 30 mm x 11 - 15 mm. Fructul este fusiform este format din doua capsule ce contin semintele, pot avea pana la 150 mm lungime si 10 mm diametru, de culoare brun inchis la exterior cand sunt coapte si albicioase la interior; fiecare samanta este plasata intr-o celula cu peretii de 0.5 mm grosime.
S-a observat ca la plantele din cultivatie anumite organe cresc in general mult mai mari decat la plantele salbatice, fara a se pastra proportia cu restul plantei; astfel frunzele ajung deseori la 160 170 mm x 23 32 mm, tubul corolei pana la 47 x 65 mm si lobii pana la 40 x 23 mm.
(*) Ovata => lata si rotunjita la baza, devenind mai ingusta spre apex; obovata => asemanatoare unui ou, similar cu forma ovata, dar cu apexul mult mai alungit.
|
Pachypodium = provine din cuvintele grecesti pachys (insemnand gros, dens) si podion (insemnand picior) referire la aspectul trunchiurilor suculente.
Ambongense = din Ambongo, indicand principala zona de raspandire a plantei.
Nume comune: "Songosongo" sau "Betono".
Subspecii, Forme, Varietati, Hibrizi, Cultivari | Propune |
Planta creste in Madagascar, in principal in provincia Mahajanga din vestul insulei. Este o planta foarte rara, exemplarele mature sunt rasfirate in zone in care nise micro-climatice si ecologice ofera conditiile necesare, sunt cunoscute doar 3 - 5 populatii ceva mai numeroase la Ambongo, la 55 km sud de Soalala si la Tsingy de Namoroka ultima fiind o rezervatie naturala protejata. Aceasta dispersare interesanta si absenta unor populatii numeroase par sa indice faptul ca Pachypodium ambongense este o relicva a unei populatii masive datand din epoci cand climatul eavea caracteristici diferite.
Prefera zonele joase (cu altitudini sub 100 m) semi-impadurite si creste exclusiv pe roci calcaroase puternic erodate datand din mezozoic. Daca cele mai multe specii de Pachypodium pot tolera in anumite limite si alte tipuri de sol decat cele in care cresc in mod obisnuit, acest lucru nu este valabil si pentru Pachypodium ambongense, foarte strict in ceea ce priveste natura substratului. Germinatia se produce de cele mai multe ori in crapaturi ale rocilor, in locuri ferite de soare direct si in care exista o oarecare acumullare de materie organica.
Printre plantele asociate se numara Adenia firingalavensis, diverse Aloe spp., Cissus sp., Euphorbia viguieri, Lomatophyllum sp., Pachypodium rutenbergianum aceasta fiind singura specie de Pachypodium cu care coabiteaza, Pandanus sp., Uncarina sakalava, Uncarina perrieri si Xerosicyos perrieri.
Clima are un puternic caracter tropical, fara excese termice in nici o directie, cu temperaturi medii anuale de 18 20 de grade Celsius, sau chiar mai mult. In ceea ce priveste precipitatiile, Madagascar este un adevarat mozaic, cu zone cu precipitatii ridicate (1,000 1,400 mm / an, in mod special regiunile costale si mare parte din platoul central), dar si multe zone ecranate, cu precipitatii de numai 200 500 mm / an in mod special in regiunile sudice si intr-o oarecare masura si in cele vestice. Acest mozaic eco-climatic este in fapt factorul determinant in aparitia imensei bio-diversitati existente in Madagascar (fapt valabil si pentru alte zone ale lumii Africa de Sud spre exemplu).
Iata si cateva repere climatice:
Vangaindrano (cea mai apropiata statie meteorological de Ambongo) cea mai racoroasa luna este Iunie (16 / 24 grade Celsius) iar cea mai calduroasa sunt Ianuarie Martie (23 / 30 grade Celsius), precipitatiile insumeaza 1,120 mm / an, din care 58% in perioada Decembrie Aprilie. Este o zona mai racoroasa, dar mai umeda inclusiv iarna caracterul sezonier al precipitatiilor nu este chiar atat de puternic.
Mahajanga cea mai racoroasa luna este Iulie (18 / 31 grade Celsius iar cea mai calduroasa este Martie (24 / 32 grade Celsius), precipitatiile se ridica la 1,024 mm / an, din care 89% in perioada Decembrie Martie. Se poate observa ca Mahajanga este ceva mai calduroasa si cu un foarte puternic caracter sezonier al precipitatiilor; in lunile Mai Octombrie nivelul lunar al precipitatiilor se situeaza sub 10 mm. |
 Pachypodium ambongense este pe drept cuvant considerata o specie rara in natura, descoperita in anii 20 dar a disparut rapid din cultivatie, planta nu a mai putut fi regasita in habitatul natural pana in 1990. Multa vreme nu s-a stiut despre planta decat ceea ce s-a scris foarte sumar in acei ani. Planta este foarte rara si in cultivatie, in parte datorita faptului ca toate exemplarele cultivate in prezent sunt descendente ale celor cateva plante colectate dupa 1990 anul redescoperirii in habitat a acestei specii; desi a inceput sa fie propagata in nurserii, probabil ca nu va deveni niciodata foarte comuna intrucat (desi infloreste usor) seminte se obtin cu multa dificultate. La aceasta se adauga (in habitat) si dispersia efectuata aproape exclusiv cu ajutorul vantului, ceea ce asigura o dispersare foarte limitata, de regula in jurul plantei mama.
Pachypodium ambongense este o planta dificil de cultivat, una din cele mai pretentioase ale acestui gen; nu este indicata incepatorilor.
Exista cerinte destul de stricte legate de calitatea substratului, udare si temperaturi care trebuiesc indeplinite strict vezi paragrafele respective. Exista posibilitatea mentinerii in vegetatie a plantei tot anul prin mentinerea temperaturilor la care planta vegeteaza pe tot timpul anului si utilizarea iluminatului artificial suplimentar de la mijlocul toamnei pana la mijlocul primaverii cel putin 3 - 4 ore / zi; parerile sunt insa impartite aici unii considera ca in afara dereglarii ciclului de inflorire nu exista alte impedimente, altii considera dimpotriva ca planta are totusi nevoie de o perioada de repaos.
Se poate fertiliza de 2 3 ori pe an, in perioadele in care vegeteaza puternic, la 25% din concentratia recomandata dupa terminarea infloririi insa. Nu se va administra sub nici o forma fertilizant lichid pe radacini complet uscate, se va administra ca o a 2-a udare (mult mai redusa) la cateva ore dupa o udare superficiala, dar care trebuie sa umezeasca tot balotul de pamant. Se poate utiliza alternativ fertilizant granulat cu eliberare lenta la fiecare udare atentie insa la dozare, se va utiliza cel mult 25% din cantitatea recomandata. Transplantarea se va face de ori este nevoie (de preferinta insa in plina iarna) pentru ca degradarea drenajului poate fi fatala plantei, se poate adauga si putina faina de oase la fiecare transplantare. A se evita utilizarea pietrelor pentru ornament de culoare neagra sau a ghivecelor de culori inchise sau din materiale care se incing puternic in soare din plin pentru a menaja radacinile.
|
| Planta infloreste in perioada Ianuarie Martie (vara australa), declansarea infloririi se produce insa in momentul in care se incep udarile abundente de primavara (sau in natura cand se termina sezonul secetos). |
| In principiu soare din plin in mod special vara; daca planta da semne de stress din cauza expunerii excesive, se va reduce timpul de soare direct la 4 ore / zi (de preferinta dimineata) urmate de expunere la lumina filtrata sau umbra luminoasa. Important este sa se gaseasca balansul optim pentru fiecare planta in parte. Pe timpul iernii se poate reduce expunerea la soare direct la 4 ore / zi, urmate de lumina filtrata sau umbra luminoasa. |
Iarna se va uda rar si foarte superficial, atat cat sa nu se usuce complet substratul, atunci cand vremea o permite; daca din greseala se tine complet uscat o perioada mai indelungata peste iarna, udarile de primavara se vor relua cu multa prudenta, preferabil sa se mareasca gradual cantitatea de apa la primele 3 - 4 udari. Vara se va uda din abundenta, lasand insa substratul sa se usuce bine intre doua udari NU se uda altfel! Intrarea in iarna se va face cu 1 - 2 udari mai superficiale.
Trebuie tinut cont de faptul ca climatul din Madagascar desi cald, in esenta sub-tropical este ceva mai ponderat, mai lipsit de valori extreme, decat in regiunile in care cresc rudele sudafricane. Spre exemplu in Africa de Sud extremele termice sunt -10 / +45 grade Celsius, in Madagascar +6 / +40 grade Celsius. Prin urmare nu se pot aplica aceleasi reguli de cultivare pentru speciile sudafricane si cele din Madagascar pentru acestea din urma temperaturile ideale pe timpul verii sunt 18 38 grade Celsius, iernarea se va face la cald, cu minime nocturne de 15 grade Celsius si maxime diurne in jurul a 20 de grade Celsius. Este cea mai sensibila reprezentanta a genului la temperaturi scazute in cultivatie, este bine pentru siguranta plantei sa nu se ierneze sub 10 - 12 grade Celsius.
O prima precizare speciile apartinand genului Pachypodium au cerinte specifice legate de pH-ul substratului, generalizand vorbim de un spectru cuprins intre 3.5 8.0; daca ne rezumam strict la acest nivel al informatiei avem sanse bune de a incarcera (cu efectele de rigoare) o planta intr-un substrat neadecvat de aceea este absolut necesar a va documenta in prealabil asupra acestui aspect. Pachypodium ambongense (ca de altfel toate speciile de Pachypodium care cresc in soluri calcaroase) necesita un pH cuprins intre 7.0 si 8.0.
Substratul trebuie sa fie cat mai sarac preferabil strict mineral sau cu cel mult 5% componente organice, cel mult 5% argila este bine sa fie utilizata argila granulate; in rest nisip din concasaj si cribluri in proportii aproximativ egale granulatii 2 10 mm si obligatoriu 15 20% calcar. NU se vor utiliza insa componente quartzitice, granit, bazalt si mai ales turba. Optional se poate adauga faina de oase 1 2 linguri la 3.75 litri de amestec.
Calitatea substratului trebuie sa aiba permanent un pH neutru sau usor alcalin si drenaj excelent este determinanta in cultivarea cu succes a acestei specii.
-------------------------------------------------------------------------
Principalele surse consultate: Wikipedia http://en.wikipedia.org/wiki/Pachypodium_ambongense si http://en.wikipedia.org/wiki/Pachypodium_habitats; Urs Eggli, Leonard E. Newton & Gordon D. Rowley - CITES Aloe and Pachypodium Checklist (2001); Urs Eggli Dicotyledons (2002); S. H. Rapanarivo, J. J. Lavranos, A. J. M. Leeuwenberg & W. R. Roosli Pachypodium (Apocynaceae) (1999).
|
|
|
