CACTUS ROMANIA

Salute!

M-am decis sa fac publice concluziile unor ani de experimentari, pentru aceia care vor sa-si cultive plantele pe un amstec natural preparat de ei insisi.

Trecand vremea, am aflat doua lucruri:

1. ca fiecare cactusist are amestecul sau care este cel mai bun si singurul bun - ceea ce demonstreza inconsistenta afirmatiei - si

2. ca de fiecare data cand a trebuit sa fac o noua portie de amestec, a fost mai reusita decat cea precedenta.

In tot acesti ani, pe masura trecerii lor, lumea a inceput sa vrea sa-si faca amestecurile dupa `metoda mea`.

De fiecare data am dat raspunsuri, am dat si amestecuri, am scris mesaje - si aici si aiurea - dar, tot de fiecare data, am stiut ca nu pot da un raspuns complet si intr-adevar folositor, nestiind sa-l formulez corect - si de aceea am fost deseori foarte evaziv.

Si cand omul nu stie sa defineasca despre ce vorbeste, inseamna ca nu stie despre ce e vorba - cu alate cuvinte trebuia sa invat de ce imi fac amestecurile intr-un fel si nu in altul, si daca le fac bine.

Asta m-a facut sa caut si sa caut, pana ce am ajuns sa stiu, ca am gasit un raspuns adevarat pe care l-am condensat in sase legi generale de baza.

---------------------------------------

Hexalogul pamantului

Motto: "Cu cat mai nordica este specia, cu atat mai mineral va trebui sa-i fie solul" din Coryphantha de Dicht si Luthy

PREMIZA: Se considera ca udarea plantelor se face cu apa de ploaie sau cu apa demineralizata, in caz contrar carbonatii si sulfatii prezenti pot interveni - prin acumulare - in sensul modificarii pH-ului din amestec . Astfel de ape nedorite sunt: apa de robinet, sau apa de izvor, sau de fantana cu duritati mai mari de de 4-5 DH (grade germane). A se nota: pH-ul si duritatea sunt notiuni total diferite. Acumularea in timp de saruri, datorata unei ape dure si/sau mineralizata, va schimba insa pH-ul amestecului de sol, in functie de sarurile acumulate.


De ce avem probleme cu amestecul in care ne plantam cactusii??

Greseala pleca de la faptul ca eu, noi nu constientizam cu ce plante avem de a face. Le vedem ca pe niste plante, respectand legile plantelor asa cum le stim noi si uitam in ce medii triesc ele, desi stim.

De aceea in toate tratatele de cactologie si la toti crescatorii de cactusi, afli ca amestecul pentru plante este un amestec de ingrediente de genul: 30% nisip grosier, 30% pamant de frunze, 30% pamant de telina sau variatiuni pe aceeasi tema, in functie de cultivator, de autor sau de tara.

Tot acolo - din acelas fel de surse - aflam ca la unele specii, se pune pamant mineral sau mineralizat.

Ceea ce cred a fi marea descoperire pe care am facut-o, dupa o caruta de ani de experiente, este ca premizele sunt gresite.

Legea I-a NU se pleaca de la un amestec organic care se mineralizeaza, in functie de specie, ci se pelaca de la un amestec mineral care primeste adaos organic, in functie de specie

Pare acelas lucru, dar nu este, fiindca mineralele din sol au o parte nutritiva activa in viata plantei si fiindca rolul lor este departe de a fi doar acela de afanator al compostului si de material drenant.

Sunt foarte rare speciile care nu tolereaza doar sol mineral. Epifitele, cativa columnari de talie foarte mare, si unii cactusi de `preerie` sunt acei cactusi care nu suporta un sol exclusiv mineral.

In rest, cam toti traiesc pe sol mineral, iar unii prospera in timp ce altii - mai specializati - nu pot trai decat pe un astfel de sol.

A nu se face confuzia dintre amestec mineral si amestec bine drenat!! Amestecul mineral nu are componente de descompunere vegetala. Amestecul bine drenat lasa apa sa treaca usor, fara ca ea sa stagneze in vas.

Legea a II-a Mineral sau organic, un amestec trebuie sa fie cat mai bine drenat. Componente ca argila si solul structurat (ex. pamant de gradina), ingreuneaza drenarea intr-o relatie proportionala cu procentajul lor in amestec.

De la aceste doua legi pe care le edictez, rezulta o a treia:

Legea a III-a Daca nu stii ce pamant ii trebuie cactusului tau?? Pune-l intr-un amestec mineral!

Desigura ca se vor respecta exceptiile: cactusii epifiti si cei ale caror fotografii din habitat ii arata traind in vegetatie bogata.

Legea a IV-a Pentru a sti cum sa alegem cel mai bun amestec pentru o planta, trebuie sa cunoastem, macar din fotografie, habitatul acesteia.

Trebuie sa tinem insa sema intotdeauna de un aspect: exista plante calcofobe (calcifuge) si plante calcofile (calcicole).

Plantele calcofobe sunt distruse de un pH al amestecului care are valori bazice. Ele suporta un pH neutru (7) si prefera unul acid, de la 5.5 la 6.5-6.8. Prezenta calcarului in sol - in functie de proportie - tinde sa dea amestecului un pH bazic.

Plantele calcofile - denumire total eronata, fiindca nu le `place` calcarul - sunt acele plante care suporta un pH bazic produs de prezenta calcarului, de la 7.2 la 8.8. De retinut cuvantul "suporta" si de retinut ca este vorba de un pH bazic produs de calcar si nu de alti compusi chimici. Cactusii nu sunt hyalini - nu suporta sarea... cu exceptia anumitor specii de plaja, dar in cantitati extrem de reduse - de aceea nu folositi nisp de la malul marii.

Legea a V-a Nici o planta nu are nevoie de calcar in sol! Plantele au nevoie de calciu (Ca)! Cultivatorul poate avea insa nevoie - uneori - sa puna calcar in sol.

Voi detaila putin subiectul.

Plantele care traiesc pe calcar sau pe soluri calcaroase, sunt plante cu un inalt grad de specializare al unei adaptari punctule - rezista la pH-ul bazic al solului. Aceasta specializare face ca ele au gastigat o nisa ecologica... pierzand la schimb capacitatea de a lupta competitional cu plantele care nu au acesta specializare si, de aceea, nu se intalnesc dincolo de zonele pe care le-au cucerit.

Exista desigur plante care au o toleranta mai mare la calcar si o capacitate mare de adaptabilitate in competitie cu alte plante. Thelocactusii sunt un exemplu interesant.

Dar faptul ca planta are acea adaptabilitate, nu inseamna ca nu se simte de minune - pe termen scurt si mediu - pe soluri cu pH acid. Problema care apare este cresterea aberanta pe care o capata - fiindca prezenta pH-ului bazic dat de calcar este un inhibitor de crestere - si neavand inhibitor, planta se dezvolta la dimensiuni potentiale si nu naturale. Cresterea ca si cum ar fi pompate duce la uratirea aspectului specific al plantei si la slabirea ei in fata factorilor biotici si abiotici cu care este in permanenta competie. De aceea cultivatorul este nevoit sa inhibe dezvoltarea ei, dandu-i calcar.

Cele de mai sus, ma obliga sa fac un amendamnent la Legea a III-a.

Amendament la Legea a III-a Daca nu stii ce amestec ii trebuie cactusului tau?? Pune-l intr-un amestec mineral fara calcar! a) Daca tanjeste, adauga humus in amestec; b) Daca se umfla prea tare - adauga calcar!

Plecand de la acest amendament, de la explicatiile si de la legile de mai sus, putem spune ca:

Legea a VI-a Echilibrul unui amestec este balanta dintre componenta minerala - cu sau fara calcar - si componenta organica.

Amestecul mineral trebuie sa fie compus din:

- amestec de sparturi de roci metamorfice, sedimentare sau eruptive compacte (granit, feldspath, dacit, micasisturi, bazalt) care sa favorizeze un pH de la neutru la acid; granulatia sparturilor trebuie sa fie de la 0.5mm la 8mm;
- sparturi de roci vulcanice eruptive expandate - lava, tuf - care sa favorizeze un pH de la neutru la acid; granulatia sparturilor trebuie sa fie de la 2mm la 8mm.

Acestui amestec de baza i se adauga, in functie de nevoi:

- gips amorf sau semicristalin in granulatii similare cu cele ale tufului;
- calcar amorf, de origine sedimentara, in granulatii similare cu cele ale tufului;
- mica;
- caramida arsa bine si pisata, apoi cernuta cu granulatii similare cu cele ale tufului;
- argile - bruna, rosie, verde, albastra, neagra - in cantitati mici si cu mare precautie!!!
- gresii;
- ardezii;
- etc.

Proportiile sunt specifice. Totusi se poate spune ca roca metamorfica trebuie sa aiba o pondere de 65-75%.

Un amestec din alte componente, poate ocupa cei 35-25%.

Orientativ si nu in absolut: argila nu trebuie sa treaca de 5-7% si calcarul nu trebuie sa depaseasca 15-max20% [cu exceptia Mammillariei plumosa si lui Ariocarpus scaphirostris (scapharostrus)]. Gipsul poate ajunge - la unii Rapicactusi, Geohintonia si Aztekium Hintonii, la unii Turbinicarpus - la peste 30-50%.

Nu sunt partizanul fainii de oase al carui pH in ghivece este greu de controlat, el dinzand sper bazic.

Nu sunt partizanul marmurei sparta (fiindca am incercat-o), ea ne avand efectele calcarului, dar nici neutra nefiind. Desi aparent insolubila ea este atacata de mediul acid din amestec, dar in mod neuniform si neapreciabil in mod corect.

Ca elemente de origine organica:

- pamantul de frunze de fag sau de padure amaestecata, bine descompus, este ceea ce consider cel mai bun adaos de humus.

El poate fi pus in proportii de pana la 40-50% din amestec.

NU se foloseste pamantul de frunze de: plop, salcie si salcam - are pH bazic.

NU sunt partizanul folosirii pamantuli de gradina - dozarea lui ca si a argilei, este dificila si scade drenabilitatea solului.

NU sunt partizanul folosirii turbei - este un element de amestec inert care o data deshidratat nu se mai hidrateaza complet decat prin fierbere sau imersare indelungata.

NU sunt partizanul folosirii nisipului grosier 2-5mm sau mai mare in amestecurile de sol decat daca nu exista alta solutie. Suprafata sferoida si neteda a granulei retine o pelicula de apa, care nu este recomandabila.

NU sunt partizanul folosirii ingrasamintelor de origine animala ( gainat dizolvat in apa, mranita de balegar de vita, de oaie etc) - aceste ingrasaminte sunt intotdeauna vectori de infectie si in cantitati necontrolate, paradoxal, dau reactie bazica in sol si au intotdeauna prea mult azot. (NU uitati ca lucram in ghivece nu in gradina!!)

Cine vrea sa-si hraneasca plantele cu suplimente, va gasi intotdeauna amestecuri profesionale de NPK+micro, care sa fie acceptabile.

Pentru plantele care au fost crescute pe turba sau pe inlocuitori ai acesteia, ca tocatura de fibra de cocos, la prima transplantare, recomand un sol cu un amestec de 80% mineral si 20% humus cu doua-trei adaosuri de ingrasaminte la jumatate de doza, pentru primul sezon. In sezonul urmator, se poate greste cantitatea de humus, daca este nevoie si se renunta la hranirea suplimentara.

Acest articol nu are in vedere o descriere a unor amestecuri foarte speciale ca amestecurile pentru anumiti Discocactus sau Uebelmannia, Rapicactus sau Geohintonia si Aztekium hintonii, Ario scaphirostris, Mammillaria plumosa etc.

Pentru astfel de plante extrem de pretentioase, uneori foarte dificile, intotdeauna scumpe si rare, fiecare este dator sa se documenteze aprofundat pe net si prin carti... sau sa intrebe aici pe forum.

----------------------------------------

Cultura facila si la multi cactusi!

Dag

Buna seara tuturor,
un articol foarte clar si concis asa cum ne-a obisnuit Dag de-a lungul timpului. Trebuie sa spun ca nu am respectat initial multe din aceste reguli,in principal din cauza lipsei de componente adecvate. In ultimul timp insa,am inceput sa folosesc diferite amestecuri,unele chiar experimentale pentru ca nu stiu intotdeauna ce componente am in rocile sau solurile pe care le folosesc,dar incerc sa urmaresc si sa trag niste concluzii privind aceste amestecuri. Acum posibilitatile sunt nenumarate si de ce sa nu recunosc treaba asta se vede in ritmul de crestere al plantelor,in aspectul lor,etc.
Oricum,legile enuntate de Dag sunt de urmat,ca reguli generale de abordare a problemei. In continuare insa,fiecare va face asa cum a observat ca este mai bine in conditiile si cu posibilitatile pe care le are.
Eu am folosit amestecuri facute asa cum a enuntat Dag mai sus si plantelor le merge foarte bine.
Monica

Buna seara,

Orice credeam ca am da fac in viata, dar cu siguranta NU ca am sa invat chimie....si uite ca sunt pe cale sa incep sa o invat de dragul cactusilor....

Multumesc Dag, imi este extrem de util ce ai scris...

Seara placuta,

Mirela

Extraordinar articol!
Iti multumim, Dag, pentru cele scrise!

Valoreaza mai mult decat o gramada de carti de specialitate luate impreuna.
Noi, cei mai noi in bransa..le luam de-a gata si nu ne miram de ele.Cei care au inceput sa cultive casctusi acum 20-40 de ani au invatat cu totul altceva.Am toata admiratia pentru cei care reusesc sa se debaraseze de tabu-urile acelor vremuri si sa constientizeze ca unele lucruri au fost abordate gresit si sa fie dispusi sa le schimbe.
Articolul asta ar trebui sa fie cu taxa de citire... ..pentru toata lumea....

Va multumesc mult tuturor!

Si as fi ipocrit sa nu va spun cat ma misca aprecierile voastre!

Dag

Salut Dag,

Iata un subiect foarte valoros (in care nu te pot combate ).

Ar fi foarte util daca ne-ai putea spune cum pot fi obtinute ingredientele minerale mai deosebite cum ar fi gipsul dar si altele. Multumim mult!

Cristian

Am invatat multe de pe acest FORUM si mai am de invatat, MULTUMESC.

Salut tuturor,

Extraordinar acest post - si excelenta si ideea de a-l mentine in "atentia" forumistilor - ar fi fost pacat sa se rataceasca in timp prin sutele de alte topice.

Sunt multe lucruri noi de invatat! Si chiar si pentru ceea ce stiam deja - teribil acest talent al lui Dag de a sintetiza si de a surprinde esenta.

si multumesc!

Tote cele bune,

Eduart

EDITARE: Cristi, articolul ar merge teribil de bine pe prima pagina!

Salut!

Dag JOS PALARIA!

Nu odata mi-a fost dat sa ascult cu gura cascata despre cum vorbeste Dag despre soluri si mai ales cum le prepara. Miroase, priveste, pipaie....

As vrea sa adaug urmatoarele:

Pentru semanaturi componenta organica poate fi peste 60% chiar si la genuri precum Ariocarpus (mai putin scaphirostris pe care nu l-am semanat si nu shtiu), Glandulicactus, Strombocactus, Pelecyphora, etc. Astfel, la prima repicare (care, daca plantele sunt crescute corect, nu are voie sa fie mai tarziu de 6 luni, exceptie facand desigur speciile cu crestere f f lenta precum aztekium, blossfeldia, s.a.), componenta ornagina din solul pt ario poate fi chiar si 30%. Insa aici apar riscuri si plantulele depind f mult de conditiile de cultura. Consider ca semanatul si cresterea plantelor in primul an de viata sunt deja particularitati de cultura. Ceea ce Dag ne-a prezentat sunt nishte reguli PRIMORDIALE pe care daca le respectam reducem foarte mult riscurile pierderilor chiar si din cele mai cu fite specii.

Acum nu mai mult de un an mi se parea aproape imposibil sa intzeleg cum se prepara un sol (de la ce se pleaca si la ce trebuie sa ajungi). Acum lucrurile incep sa se lumineze lucrurile si asta multumita unor oameni care, asha cum a spus si Cristi, au invatat in timp prin munca si investitii financiare, si care ne dau mura in gura.


Dag de ce nu scrii o carte despre cactusi?


Lucian.

Salut!

Un articol foarte bun si clar,numai trebuie inteles corect si aplicat cele scrise. "Cei care au inceput sa cultive cactusi acum 20-40 de ani au invatat cu totul altceva" Intradevar asa am patit si eu, dar de la cei care am mai invatat si eu nu stiau nici ei aceste lucruri.Pe vremea respectiva nici nu aveai de unde si pentru pastrarea ,salvarea unor plante mai deosebite a fost aleasa varianta de a altoii planta.Cam de 15 ani am inceput sa folosesc solul mineral ,adunate de pe unde am umblat prin munti si deaceea cum a scris si Dag de fiecare data s-a modificat amestecul.Este posibil de multe ori sa "nimerim" un amestec bun pentru o anumita specie si daca plantelor le merge bine timp indelungat nu trebuie sa-l schimbam.De ex. umbland prin munti de fiecare data adun si pamant de frunze de brad si folosesc in amestec pentru Parodia si alte plante sud- americane.

Numai bine Melchior