|
Salute!
Monica - are afata asta un talent inascut la identificari! - a vazut corect. Este zielmanniana.
Acum, Pilbeam - care a scris o gramada de carti - nu este un decat unul ca noi, cu mai multa experienta - poate, mai umblat - sigur, mai cunoscut - categoric, dar tot un cactusist si cam atat. Nici Glass - din cate stiu - nu era altceva, afara de faptul ca a adunat tot ce a putut de pe unde a putut, ca atunci se putea
Hunt in schimb este un botanist de renume. Desigur ca viziunea lui intra in conflict cu viziunile altora - dar asta este normal in lumea lor de savanti, cu teorii si cu caruiere construite pe acele teorii.
Ca lumea vie trebuieste reclasificata si reordonata dupa niste criterii noi, este un lucru sigur. De aici si pana la lupta lumpistilor cu splitistii e cale lunga.
Lunga - in primul rand - fiindca in mentalitatea lor de ierbaristi, uita ca o clasificare, pe criterii alese, este si ramane un act conventional. De aceea, a da argumente, altele decat cele de comoditate operativa, este stupid.
Nu ne suparam ca niste somitati cu mare valoare, au stupiditatea lor, fiindca - in general - toti avem astfel de stupiditati, dar a vedea un razboi care nu se mai termina si care ne scade capacitatea de a comanda corect, iata ce nu pot sa sufar!
In realitate - fiindca trebuie sa incercam sa fim obiectivi - si Hunt are dreptatile lui.
La inceput s-a facut o colectare aberanta si lipsita total de sistematica. Colectarea nu a fost niciodata coordonata sau macar urmarita de un grup de interes. Fiecare a gasit ceva si s-a grabit sa descrie acel ceva, ca fiind un lucru nou. De multe ori a fost corect. De si mai multe ori nu a fost corect, fiindca exista o varaiabilitate a oricarei unitati de fiindta vie, de la ecuator spre poli si de la campie spre altitudine, de la arid la lipsit de ariditate. Aceste variabilitati nu merita segregari mai sus decat a fi numite forme. s-au nascut insa specii.
Acum unii le aduna si le aduna la gramada.
Altii insa stau si studiaza si cum materialul este extrem de numeros, au aparut devenit specialisti si cate unui gen.
Asa am cumparat de curand cartea lui Donati si Zanovello despre genul Turbinicarpus - desfacut azi in Rapicactus si Turbinbicarpus, fiecare avand doua subgenuri. Cartea este un studiu inteligent, dinamic si structurat. Convinge. Dupa ce o citesti, intelegi de ce autorii vad lucrurile astfel.
Acelas sentiment il incerc cu Coryphantha de Dicht si Luthy.
Astea sunt carti in care intelegi ce vrei, de ce vrei si ce cumperi. Dar sunt inca putine si pana va putea face cineva asta cu genul Mammillaria, va mai gurge apa pe fluviile lumii, fiindca la o prima strigare de cateva sute de taxoni - specii, subspecii, varietati, subvarietati, forme - studiul nu poate fi decat pluridisciplinar, facut si coordonat de un grup de cercetare, avand la dispozitie un numar suficient de mare de botanisti de teren si de lucratori de birou in arhive.
Dicht si Luthy au muncit 10 ani ca sa scoata o carte despre 43 de specii!
Dar teoria ca teoria - pan la ea practica ne omoara!
Concluziv, toate aceste conventii taxonomice, pornind de la binaritatea lui Linne si terminand cu sistematica pe baze ancestrale, nu fac doua parale pentru un colectionar de cactusi, atat timp cat nu exista o clasificare comerciala unitara si detailata.
-----------------------------------
Dat pana una alta, sa traiasca Mammillaria lui Eduart!
-----------------------------------
Numai bine!
Dag
_________________ homo homini lupus est
http://faunintima.blogspot.com - proza scurta
http://desubtalpavremii.blogspot.com - pseudoeseuri
http://culturacactusilorinromania.blogspot.com - cactusi
|