CACTUS ROMANIA

Salut tuturor,

Va exista si un articol... este o intentie mai veche pe care sper s-o materializez in lunile urmatoare. Pana atunci o cronica vizuala a "colonizarii" campurilor de lava.

Rangitoto (Hauraki Gulf, Auckland) este un adevarat laborator al naturii - o insula vulcanica formata acum 600 - 700 de ani.























Foarte interesanta ultima fotografie pentru ca arata cum se face colonizarea - nu gradual, ci in salturi. Intre zonele cu vegetatie bogata, asezata si campurile de lava sterile (populate eventual doar ici-colo de licheni) nu exista nici o zona intermediara, trecera este brusca.

Sper sa va fi trezit interesul cu asta. Acum promisiunea fiind facuta... trebuie sa ma tin de cuvant.

Toate cele bune,

Eduart

Salut tuturor,

Inca cateva fotografii, de data asta cu plante naturalizate in Rangitoto (din pacate articolul nu se scrie singur):

Aloe maculata



Agave americana



Sedum album



Carpobrotus edulis



Trepte care nu duc nicaieri - natura si-a recastigat teritoriul pierdut



Pentru iubitorii de buruieni, o planta care nu este mentionata in nici o lucrare botanica ca fiind prezenta in Rangitoto , nu este nici macar pe listele "negre" ale organizatiilor ecologice, dar care, iata, a ajuns si in Rangitoto - Cirsium vulgare



Aeonium haworthii (foarte probabil un hibrid al sau) in Islington Bay (Rangitoto) unde exista o senzationala colonie de Aeonium (haworthii, arboreum, ciliatum si urbicum) diverse forme interhibridizate - rar vezi doua plante identice



Sarcocornia quinqueflora ssp. quinqueflora (asta este de fapt o specie nativa)



Sedum praealtum ssp. praealtum



Pentru final tot Agave americana



Toate cele bune,

Eduart

Salut Eduart

Interesante fotografii. Imi place in mod special Cirsium vulgare, pentru ca imi aduce aminte de copilarie. Vara printre astfel de maracini alergam toata ziua sa prindem fluturi. Altfel sunt plante superbe si deosebit de rezistente la seceta, pacat ca sunt anuale...

Salut tuturor,
Salut Cris,

Cirsium vulgare este o planta bianuala; in primul an se formeaza doar o mica rozeta de frunze plata si radacina pivotanta puternica iar abia in al 2-lea are loc cresterea puternica pe verticala si inflorirea.

Introducerea in NZ a fost accidentala si s-a produs in principal dupa 1850, prin seminte pentru iarba infestate (dupa defrisari masive au fost aduse de europeni pentru a crea pasuni). Partea proasta este ca odata inflorita (si o planta ramificata, bine crescuta, poate produce pana la 50,000 de seminte) n-o mai scoti de unde a ajuns. Bancile de seminte rezista cu anii iar semintele nu germineaza toate odata ci pe rand. N-o mananca decat caprele, ceea ce este si mai rau.

Aici in NZ n-am vazut-o decat foarte rar in anii precedenti, dar in vara 2007 / 2008 - foarte calduroasa si secetoasa - a fost o adevarata explozie de maracini chiar si in locuri unde nimeni nu se astepta, ca in Rangitoto.

Cand eram copil obisnuiam sa "decapitez" cu o sabie de lemn maracinii astia (erau turci...) ceea ce nu era tocmai rau.. ba chiar avea o semnificatie ecologica

Toate cele bune si Christos a inviat!

Eduart

Eduart,
Se pare ca traiesti intr-un colt de rai
Ar trebui sa pui si niste cactusi rezistenti la frig simai ales umezeala..sigur ar fi specii potrivite...dara tot e bal, bal sa fie!
Si 'solul' acela vulcanic e foarte interesant..mi-ar placea cateva bascule concasate