CACTUS ROMANIA

Buna ziua tuturor,
m-am hotarat sa va impartasesc o experienta care nu este inca pe deplin terminata,rezultatele actiunilor mele aparand pe zi ce trece.
Asa cum unii dintre voi stiu, anul acesta mi-am schimbat domiciliul din Bucuresti, etajul 1, la bloc, in Teghes, 2300mp,la sol. Pana acum, nimic deosebit, chiar imbucurator as putea spune. Imi vedeam visul cu ochii:eu la curte, cactusii in aer liber sau in sera dupa sezon. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste intotdeauna cu cea din targ si transhumanta mea si a plantelor nu a putut fi finalizata pana la venirea ploilor de toamna. Nu stiu cat noroc au unii dar la mine se intampla ca in legile lui Murphy si daca ceva poate merge rau, atunci se inrautateste pe zi ce trece.
Astfel, am facut cunostinta intai cu arsita coplesitoare combinata cu grindina devastatoare. De parca nu era destul, a urmat o toamna in care am vazut soarele mai mult la televizor in Dubai si alte locatii incantatoare, demne de reclame.
Am intrat in toamna cu locuinta inca neterminata si sera neinceputa. Asa cum stiti cu totii, apa de ploaie in exces combinata cu vant si frig, nu reprezinta conditii dupa care ar jindui plantele noastre. In concluzie, am incercat sa le protejez cum am putut. Am facut un tunel de folie peste ele care,cu toate incercarile noastre de a-l stabiliza era luat de vant cand nu te asteptai. Nu o data ne-a udat ploaia pana la piele incercand sa refacem ce se stricase. Problema mare insa a fost ca plantele stateau pe sol. Asa incat, de sus apa, de jos apa.... Aproape tragic in mod obisnuit. Culmea este ca inafara de cativa Gymno, ceva mai sensibili la umiditate, in acea perioada nu am pierdut mare lucru.
In cele din urma, desi nu ne-am dorit a venit frigul. Sera a fost inceputa si desi nu a iesit ce-mi doream, era totusi ceva. Am terminat cu aranjarea casei in forma finala, in seara de Ajun de Craciun. Asta pentru ca pana atunci am avut in mijlocul livingului sau cum vreti sa-i spuneti, toate plantele mai rare: Ario, Mammillarii rare, columnari si altele.
Restul am reusit inainte de un inghet sa le bag sub casa, eu avand un loc gol sub podea, acolo unde candva fusese o veranda. Lucratorii pe care i-am avut la casa(casa de lemn) nu au mai facut in zona respectiva fundatie plina ci au izolat marginile si mi-au lasat un loc gol pentru bagat unelte, sau la nevoie....cactusi.
In luna decembrie situatia statea cam asa: raritatile si plantele mai sensibile in casa, restul sub ea iar lobiviile AFARA. Da, ati auzit bine, lobiviile n-au mai incaput nicaieri. Asa incat au ramas afara, bine invelite cu folie. Nu era o solutie prea fericita, dar asta era, nu mai aveam unde sa le pun. Casa mea este mica, nu am decat o camera mare la parter cu baie si bucatarie si podul amenajat pentru dormit. Nici nu mai puteam misca prin casa de plante.
In cele din urma, sotul meu a reusit sa termine sera si de Craciun cum va spuneam am mutat plantele din casa in ea. Cele de dedesubt nu le-am putut scoate imediat ca era foarte frig si nu puteam sta afara prea mult timp sa le manevram. Asa incat pe astea le-am mutat abia in jur de 10 ianuarie-15 ianuarie. Lobiviile le-am bagat dupa ce suportasera un frig de -7 grade fara sa suspine. Puteti spune ca nu e o temperatura prea scazuta si va dau dreptate in conditiile in care solul ar fi fost perfect uscat. Stand insa in tavi, pe sol,sub folie, solul era UD. Ma mir si astazi cum de nu au inghetat. Din aproximativ 150 plante, am doar doua care au trebuit taiate si pe care le-am recuperat. Deci lobiviile sunt ok.
Din restul,va pot spune ca mai pierd cate o planta si azi.
V-am relatat tot filmul pentru a intelege in ce conditii drastice au trebuit sa supravietuiasca plantele mele si pentru a va relata din experienta, ce plante pot rezista unor conditii extreme.
As putea concluziona urmatoarele, fara a ma referi la plantele hardy:
1. Plante super rezistente : lobiviile
2. Plante rezistente la frig: Parodiile, Rebutiile cu toate subgenurile actuale,Echinocereusii,Stenocactusii(Echinoffosulocactusii), Astrophytumii si uimitor pentru mine Ferocactusii din care nu am pierdut niciunul si Matucanele si Neochileniile pe care le-am scos de sub casa inghetate, dar care si-au revenit fara probleme.
3. Plante sensibile la umiditate : Gymnocalycium-ii,Coryphantele, Thelocactusii si Parodia
3. Plante sensibile la asocierea umiditate-frig :columnarii, genul Arrojadoa(il aveam aproape integral si nu mai am nici o planta), Gymnocalyciumii, Coryphanthele, Parodia, Stenocactusii,Astrophytumii, Opuntiile(alteledecat hardy), Thelocactusii.
De aici am eliminat genurile rare care au stat in casa si despre care nu pot spune nimic referitor la rezistenta la frig.
Mammillaria, un gen foarte heterogen, are in general o buna rezistenta la temperaturile in jur de 0 grade daca solul nu este ud. Am pierdut putine plante din vina gerului.
Privind situatia din alt punct de vedere si anume al provenientei plantelor pot concluziona urmatoarele: majoritatea plantelor pierdute sunt plante mari, provenienta Ortega. Nu contest calitatea plantelor ci conditiile in care au fost crescute(sera, cald,lipsa de acomodare la situatia tarii noastre, administrarea puternica de ingrasaminte care sensibilizeaza planta).
NU AM PIERDUT DIN CAUZA UMEZELII SI A FRIGULUI NICI O PLANTA DE LA Cristi Neciu! Nu vreau sa-i fac o reclama gratuita, dar mai am plante mici din alte parti,de pe alte meleaguri si am pierdut mai mult de jumate din ele. Ce m-a uimit este ca mi s-au dus toti Echinopsisii, plante putin pretentioase, toate plante mici, hibrizi sau alte specii decat eyriesii.
Nu am pierdut din plantele mici de la Lucian Vlad. Au rezistat si ele cu brio.
Rezumand, desi numarul plantelor ce sunt acum pe vesnicele plaiuri ale vanatoarei nu este foarte mare, as vrea sa va dau totusi un sfat:
NU CUMVA SA FACETI ASA CEVA LA VOI ACASA.
Monica

Buna,Monica
Acum am citit toata povestea cu mutatul si cu sera....nu te invidiez.Ai muncit imens si cred ca te-ai stresat destul.Ai castigat experiente.Oricum de-acum in colo v-a fi mai bine decat la bloc,pana ce plantele vor avea loc.Ideea serei cam si mie imi a deja de gandit,ca daca mai adun 30 de cactusi la vara nu stiu unde le voi pune peste iarna,holul este destul de inghesuit cu raft.desi este lumina ,si se pare ca prietenii mei sant multumiti de conditia pe care le-am creat...
Numai bine si o zi buna,

Buna

Imi pare rau ca a iesit asa. In mod normal mutarea la casa ar trebui sa fie plina de satisfactii, dar va veni si luna mai.
Un singur sfat in conditiile date, atentie la sanatate, colectia de cactusi poate fi refacuta dar sanatatea e pe primul loc.

Numai bine si multa fericire in noua casa,
Ovidiu

Imi pare rau pentru pierderi, Monica.
Dupa o vara cumplita a venit si iarna... cam la fel.
Unii au Sahara, altii au Alaska -> NOI LE-AVEM PE-AMANDOUA!!!!
Ce mai Craciun trebuie sa fi avut si tu, daca ai teminat mutarile in Ajun...
S-o sfarsi ea si iarna asta...
Speram sa nu mai ai pierderi!
Si eu am pierdut o Crassula ovata, plina de flori - copac in toata regula! In rest... in primvara ne dam seama ce e si ce nu mai e. Am aceeasi observatie de facut ca si tine: plantele importate (Ortega, Uwe, Kambroo) sunt mult mai sensibile decat cele autohtone.

Numai bine iti dorim,
Rodica
P.S. Multumim pentru sfaturi. Macar am invatat ceva din trista ta poveste.

Monica,

Desi sunt destule diferente, si noi cunoastem cate ceva d'ale provizoratului. Simpla pronuntare a cuvantului "folie" in acelasi context cu "vant", "ploaie" sau "ger" imi da fiori de trista amintire...
Mai e o luna de pericol, apoi inca una de atentie. Bilantul tau e foarte bun, oricum!

Mescalero

Salute!

mescalero a scris:

Monica, Desi sunt destule diferente, si noi cunoastem cate ceva d'ale provizoratului. Simpla pronuntare a cuvantului "folie" in acelasi context cu "vant", "ploaie" sau "ger" imi da fiori de trista amintire... Mai e o luna de pericol, apoi inca una de atentie. Bilantul tau e foarte bun, oricum! Mescalero

Pentru mine folie, inseamna - gratie lui Crisati - cea mai buna perioadsa a plantelor mele.


Dag

Folia inadecvata si/sau montata si fixata incorect poate aduce dezastru. Daca lucrurile se fac asa cum trebuie, e foarte buna.
Patania Monicai nu e singulara. Aproape toti cei mai vechi in bransa au patit lucruri mai mult sau mai putin asemanatoare. Asa cum a spus in repetate randuri Dag- o colectie de plante frumoase se tine cu cheltuiala mare. Cheltuiala inseamna nu numai bani, ci si munca, timp, spatiu alocat lor, toate astea in timp ce avem o familie, responsabilitati, probleme ca toata lumea.....e greu.Apropos-stie cineva ce mai fac plantele vanzatorului din Bucuresti? care erau expuse in curte..sper ca le-a facut un adapost bun..altfel...... adios
In ce priveste adaptabilitatea plantelor...e lucru stiut. Nu stiu sigur care sunt mecanismele intime, dar in principiu in mintea mea lucrurile stau cam asa: o prima selectie se face imediat dupa semanare; In natura rezista si supravietuiesc cu precadere exemplarele care au genele care le confera rezistenta la seceta foarte active. In cultura la noi e cam invers, merg mai bine cele care tolereaza mai multa umezeala. Apoi, pe parcursul cresterii...planta isi dezvolta aptitudinile care o fac cel mai bine adaptata in mediul respectiv. O schimbare brusca si radicala aduce un mare dezechilibru si pentru o vreme (nu stiu cat de lunga) planta e vulnerabila.
Plantele luate din natura sau provenite din clima tropicala sunt socate destul de mult la aducerea la noi. De aia e rata mare a pierderilor (mai ales ca recoltarea se face adesea cu ruperi masive de radacini). In plus, plantele multor producatori sunt atat de umflate de fertilizante si hormoni vegetali, incat factorii de protectie (epiderma, spini etc.) nu au avut timp sa se dezvolte suficient si ca atare planta are o sensibilitate mare la agresiuni de tot felul.
Articolul Monicai e o tema de casa pentru noi toti, incepatori si avansati. Avansatii au patit-o deja in fel si chip si stiu ca lucrurile pot merge si rau. Incepatorii trebuie sa stie ca accidente se mai intampla, ca e nevoie de multa munca pentru a avea o colectie valoroasa si.....fara tratamante profilactice, SIGUR plantele li se vor imbolnavi si vor muri multe din ele. E doar o chestine de timp pana veti vedea pantele voastre invadate de paduchi lanosi sau varfurile 'arse' de intepaturile paianjenilor rosii. Pazea!
Multumim, Monica pentru articol!

Buna seara

Experienta prin care a trecut Monica este interesanta pentru noi toti, dar in primul rand pentru ea si plantele ei.
Pana la urma acesta este marele adevar de care trebuie sa tinem seama cu totii: experienta personala. In primul rand!
Ca invatam de la altii si din experienta lor, ca citim carti de specialitate si ne documentam pe net, ca vizitam alte colectii si "furam" cu ochii...toate acestea si multe altele, ne vor imbogati bagajul de cunostinte teoretice.
Stiti cum este: teoria ca teoria, practica ne omoara...Aici intervine factorul experienta proprie in conditiile pe care le ai. Este esential sa valorifici la maxim, in mod optim, conditiile de cultura pe care le ai la indemana. Si sa stii si cum, in functie de speciile pe care le ai.
Monica s-a lovit de niste probleme cu care nu se mai confruntase pana atunci. Stiind ce specii are si cum se comporta ele in raport cu umezeala si temperatura, a actionat in consecinta, cei drept si in disperare de cauza...
Dar uneori se zice ca tot raul este spre bine. Chiar daca a avut unele mici pierderi, a invatat ceva util din aceasta experienta, si asta ii va fi de ajutor pe viitor.
Am spus in mai multe randuri ca plantele mele stau vara sub cerul liber.
Ghivecele stau direct pe sol ( unii vor spune ca nu este bine - nu-i contrazic), si sunt aranjate pe suprafete dreptunghiulare, intre care exista mici potecute, care servesc si pentru scurgerea apei atunci cand ploua.
Toamna cand incep ploile, aceste suprafete dreptunghiulare pe care stau ghivecele, le acopar cu folie foarte usor si fara sa am probleme cu vantul.
Din sarma de 8 ( fier beton ), am confectionat mai multe arcade ( semicerc ) cu deschiderea putin mai mare decat latimea razorului.
Aceste arcade se infig in sol din metru in metru si peste ele intind folia pe care o stabilizez pe laterale cu caramizi, pietre mai mari...
De la baza solului si pana la folie, este aproximativ o jumatate de metru.
Niciodata nu am avut probleme cu vantul, iar plantele au fost protejate perfect. Nu spun ca asa cum procedez eu este perfect, dar in lipsa unei sere...

Salute!


Iata povestea unei plante pe care Monica o stie... daca nu cumva o fi ajuns la ea. Este vorba despre un Melocactus peruvianus de la Belu care avea acum doi ani, cam 4 - 5 cm diametru.

In toamna lui 2006, a fost uitat afara, odata cu alte plante care erau de dat si de care nu aveam timp sa ma ocup. A fost prins de o superbruma la -8C!!

S-a ars tot meristemul de ai fi zis ca am pus sudura pe el... dar nu a murit si, mai ciudat, nu a fost ars in profunzime.

Anul asta (2007), dupa ce a crescut de nu s-a mai vazut arsura decat undeva mai jos pe corp, uitat iarasi afara si neplecat la Marie, nu mai stiu de ce, mi-am adus aminte de el dupa o alta bruma la -6C care a venit dupa zile si zile de ploaie...

Planta nu a avut nimic si nici macar nu s-a ars.

Melocactusii devin mai sensibili dupa ce au melon, dar altfel, cand sunt mici, pot fi invatati cu temperaturi vecine cu inghetul. Prima data am auzit asta de la monica in '97 - fiind de la scoala Mosului, mi-am spous ca e nebuna si nu am facut ca ea. Apoi cateva accidente mi-au aratat ca are dreptate si nu am mai avut niciodata temperaturi speciale pentru melo tineri, fara sa pierd plante.

In toamna lui 2004 am uita pe o masa, in curte, o tava cu tineri ornatumi. Tava nu mai avea pamant aproape deloc. A plouat pana s-a umplut... si a dat inghetul. Cand am gasit-o duipa doua sau tri zile, am vazut o placa de gheata de 2 cm din care ieseau inca doi trei cm de Astrophytum ornatum. Nu stiam ca tava nu are gauri ... asa o luasem cu totul de la cineva.

Am dus plantele in sera, gandindu-ma ca dupa ce au stat in placa de gheata mai multe zile la -7C - -8C, nu voi mai avea parte decat de mortaciuni. De unde! Au trait bine merci si au ajuns ori la Cris (Gigi Capruciu) ori la Marian Andrei din Joita, nu mai tin minte.

Fata de cele relatate pana acum la acest subiect, cred ca mai sunt doi factori importanti de retinut:

1. dincolo de rezistenta generala a speciei, exista si o rezistenta personala a fecarui individ;

2. plantele au o rezistenta in acord cu modul in care sunt cultivate --> calirea lor la varste tinere fiind mai importanta decat adaptarea lor ulterioara care poate da rateuri... letale.

3. O planta impinsa la extreme intr-un anumit moment, poate avea sensibilitati asdunse pe termnen lung asa ca trebuieste supravegheata si ferita de alte socuri.

Numai bine!

Dag

Buna seara

Astrophytii aia inghetati au ajuns intr-adevar la mine si si-au dovedit rezistenta si mai tarziu.
In ceea ce priveste povestea despre Melocactusii juvenili, se pare ca este adevarata. Plante de doi ani, nerepicate au rezistat fara probleme la temperaturi de 5 - 7 grade.
Totusi nu cred ca trebuie enuntata ca regula generala.