|
Multumim Lidia pentru traducere!
Excursie in desert 3-08
1
Auzisem ca in desert plouase mult si era, sau se astepta sa fie in floare, asa cum nu mai fusese vazut de multi ani. Trebuie sa spun ca era frumos, dar ca vazusem in alti ani infloriri mult mai bogate in deserturile din sudul Californiei. In colectia mea de imagini, destul de vechi si decolorate, am o fotografie a desertului in care suprafata solului era de un roz viu. Cu treizeci si ceva de ani in urma, suprafata desertului era de un roz aprins, amestecat cu verbina. Doar povarnisurile stancoase nu erau roz. N-am mai vazut desertul asa de colorat in roz de atunci. De aceasta data erau intr-adevar multe flori inflorite si era frumos. Erau din loc in loc suprafete intinse(acri) de Plagiobothrys nothofulvus. Numele popular este floricica de porumb, pot desigur sa-mi dau seama de ce, si este mult mai usor de pronuntat. Nu mi-as putea invarti limba sa pronunt acel nume latin. Asa cum spuneam, erau zone acoperite cu aceste plante si apoi puteai merge mile intregi si nu intalneai vreuna. Alaturi de floricica de porumb era o planta ce facea flori galbene, pe care nu-mi amintesc sa o fi vazut inainte. Am fost in desert de multe ori, dar era prima oara cand intalneam aceasta planta. Nu stiu ce planta este si am cautat in toate cartile cu flori salbatice pe care le am, dar n-am gasit nimic care sa-mi dea vreo sugestie, sau un nume pentru aceasta planta. Planta e in fotografia cu numarul 2. Era in floare pe arii intinse din desert. Am continuat sa merg cateva zile, apoi, cand m-am intors si am stat un pic, am observat ca pantofii mei erau acoperiti cu ceva galbui. Primele cateva dati, cand pantofii imi erau acoperiti, ii stergeam. Apoi am descoperit ca batand din picioare, acel ceva cadea oricum. Dupa cum se poate remarca, abia la fotografia 39 mi-am dat seama ce era si mi-am fotografiat pantofii, era vorba de polenul acestor plante. Plantele au intre 12 si 15 cm inaltime, asa incat atunci cand mergi, polenul iti poate acoperi incaltamintea si totodata sa coloreze si partea de jos a plantei. Existau zone in care plantele erau foarte dese si alte locuri, ca in poza 36, in care puteai pasi printre plante.
2
O floare mai putin uzuala decat alte flori ale desertului este heliotropul salbatic, Phacelia distans, ce are una din culorile mele preferate. Acestea se gasesc in multe zone ale desertului, in timp ce alte plante erau doar in zone distincte, sau in anumite tipuri de sol. In campiile din apropiere de Marea Salton exista zone foarte largi cu Agave desertii. Palcuri cu aceste agave se pot intinde pe suprafete de mai multi metri. Acolo unde plantele nu sunt deranjate, aceste grupuri , crescand, se pot uni si ocupa suprafete de 10 m sau chiar mai mult in diametru. In sezoanele cu ploi bune plantele pot arata frumos, iar in sezoanele de seceta pot arata pe jumatate moarte. In imaginea 5 se poate vedea ca plantele arata destul de bine, pe cand in imaginea 6 se poate observa ca unele plante din grup au murit dupa ani de seceta. De obicei plantele nu mor decat daca au inflorit si acele capete moarte nu au inflorit. In anii cu ploi abundente, palcurile cu plante formeaza multe tije florale. Acestea pot avea pana la 5 m inaltime. E o priveliste extraordinara sa le vezi inflorite pe intinderi de mai multi acri. La inaltimi mai mari plantele nu se mai dezvolta in colonii atat de largi si am intalnit chiar exemplare singulare de cam un metru diametru. Cele mai multe Agave desertii au marimea de pana la jumatate de metru. Unchiul meu era din Texas si era un foarte bun povestitor, foarte atent si avand raspuns la orice i-ar fi spus cei care il ascultau. Intr-an an, acum multi ani in urma, pe cand eram tanar si desertul era in floare, agavele inflorite aratau spectaculos. Mama l-a incantat pe unchiul meu spunandu-i ca in Texas totul e atat de mare si toate sunt mai bune decat in orice alt loc. Vazindu-l plin de mandrie texana i-a spus apoi ca noi avem ceva mai mare si mai grozav decat Texasul, si acesta este asparagusul californian, aratandu-i tijele florilor de agave. Aceasta a facut ca mandria lui de texan sa arate ca un balon cu aer cald ce ramasese far pic de aer cald in el. A fost singura data cand l-am vazut pe unchiul meu depasit si fara replica.
3
Pentru unele dintre plantele din desert poate trece mult timp pentru a dispare ravagiile datorate unei lungi perioade de uscaciune. Chiar daca desertul a primit ceva ploaie, nu inseamna ca s-a incheiat seceta. Desigur, desertul poate sa arate din nou verde, sau sa fie in floare, dar asta nu indica nicidecum ca seceta a luat sfarsit. In imaginea 5 se pot observa la Cylindropuntia echinocarpa niste semne de crestere a unor lastari noi, dar e mai vizibil faptul ca planta a suferit cativa ani de seceta. Din nou, in fotografia cu nr 8 se pot constata, la plantele moarte sau aproape moarte din jurul unui Ferocactus cylindraceus, distrugerile cauzate de o lunga perioada fara ploaie. Alaturi de pieirea unor plante, veti remarca ca Ferocactus este plin de viata, inflorit si cu o crestere recenta in partea superioara. Acesta e un semn ca unele plante au beneficiat de ceva apa, in urma ploilor. Dar veti baga de seama totodata ca Ferocactus nu e chiar „dolofan”, ca dupa multa apa. Plantele in habitat sunt precum cele cultivate; se insanatosesc incepand cu partea de sus, incet, pornind din varf spre partea inferioara. Observati ca partea superioara a plantei este mai mare decat partea inferioara. Dupa o seceta indelungata, cand plantele primesc suficienta apa cat sa se simta diferenta, primele doua lucruri pe care le face planta sunt, sa inceapa sa creasca la punctul de crestere si apoi sa se pregateasca de inflorire pentru a produce seminte. N-am vazut nici un ferocactus in aceasta calatorie care sa nu aiba boboci, sau sa fie inflorit. Planta din fotografia 9 este un pic mai inalta decat mine si inca este subtiata comparativ cu felul in care ar trebui sa arate dupa ani cu precipitatii normale. Uitati-va la ochotillo din spate; au toti frunze verzi, ceea ce indica ploi recente. In fotografia 9 se vede ca am reusit sa gasesc un ochotillo ce avea o ramura suficient de joasa asa incat sa pot arata ca planta avea boboci in formare. Am intalnit si exemplare care aveau flori, dar mi-am lasat acasa scara, asa ca n-am putut sa ma inalt la florile deschise. Constatati ca frunzele sunt chiar deasupra spinilor. Chiar si dupa o ploaie mai usoara plantele vor face frunze. Daca nu va mai urma ploaie, plantei ii vor cadea frunzele in scurt timp. Cat exista frunze, fotosinteza se produce in ele. Pentru a nu se pierde apa, cand va fi o perioada fara ploi, frunzele vor cadea, iar fotosinteza va avea loc in tulpina. Aceasta este o adaptare aparte pe care natura a creat-o doar pentru cateva dintre plantele sale speciale.
4
Mi se defectase monitorul computerului in urma cu cateva seri si a trebuit sa iau altul nou, acesta nou fiind cu afisaj de inalta rezolutie. Sunt uluit cat de diferit arata pozele cu ajutorul lui. Acestea prind viata si sunt atat de clare incat poti vedea lucruri pe care nu le observai inainte. Astfel ma pot delecta din nou de calatoria mea si claritatea imaginilor ma imbie sa fac excursia iar. In fotografia 11 apare primul Ferocactus cylindraceus pe care l-am intalnit in calatorie. Avea doar o floare deschisa. Ma gandeam daca va fi ca in alte dati cand gaseam ici colo cate o floare deschisa pe Ferocactus. Fiindca acel ferocactus avea o floare deschisa si avea boboci, mi-am inchipuit ca cei mai multi ferocactusi vor fi in aceeasi stare de inflorire. Dar ma inselam. Nu toti cactusii imbobocesc in perioada primaverii. Mammillaria tetrancistra infloreste de la mijlocul catre sfarsitul verii. Daca ar inflori primavara s-ar intersecta cu alte mammillarii. In zona desertului Anza Borrego s-ar intersecta cu Mammillaria dioica, alaturi de care creste in anumite zone. In timp ce fructele Mammillariei dioica se coc si sunt mancate de catre pasari, Mammillaria tetrancistra face boboci sau infloreste. Mammillaria tetrancistra se intalneste aproape intotdeauna in anumite tipuri de soluri, dar si pasarile le raspandesc semintele pe arii intinse in desert. Asa ca puteai intalni plante unde te asteptai mai putin. Am fost surprins sa gasesc Mammillaria tetrancistra printre acele roci. In imaginea 12 se poate vedea ca planta nu iese in evidenta, si printre intinderi mari cu pietre o singura planta nu e prea vizibila. Apropiindu-ne, in fotografia 13 se poate intrezari verde printre spini, indicand ca planta este sanatoasa. Am remarcat ca Mammillaria tetrancistra poate suferi o perioada mai mare de seceta inainte de a muri, in timp ce alti cactusi mor in jumatate din acea perioada. Imaginea 14 ne arata ca unele plante rezista la uscaciune, in timp ce altele din apropiere mor. Constatam ca exista ferocactusi sanatosi dar ne indica totodata ca nu totul a decurs bine. Acesta este un Ferocactus cylindraceus tanar de marimea unei mingi de baseball. Este frumos si sanatos, in timp ce fratele lui a murit probabil de uscaciune. Samanta lui se poate sa fi cazut intr-un sol ce avea o platforma de piatra dedesubt asa incat nu a putut dezvolta radacini care sa-l sustina. Puii de ferocactus nu au boboci sau flori, dar cele mai multe exemplare, care erau ceva mai mari, aveau boboci sau erau in floare.
5
Furtunile in desert nu acopera toate zonele simultan. In realitate, poate sa toarne in locul in care esti, dar la cateva mile distanta sa fie insorit si uscat. Unele suprafete pot primi ceva ploaie in ani secetosi, pe cand altele sa nu primeasca un strop. Hoinarind prin desert am intalnit zone verzi, cu plante sanatoase, dar in alte locuri multe din plante murisera. Pe multe din suprafetele de inaltime mica din desert, chiar si grupurile de Opuntia basilaris erau moarte, iar cele care inca mai supravietuiau erau roase pana la pamant de creaturile desertului in incercarea de a obtine apa. In imaginea 15 se vad niste ramuri aproape moarte ale opuntiei, iar aproape de sol unele din ramuri au fost mancate. Presupun ca a fost un moment in care au venit ploile si creaturile (de obicei iepuri) au plecat sa manance altceva. Remarcati ca sunt acum multe frunze noi pe aceasta Opuntia basilaris care n-au fost atinse. In partea de sus a plantei au aparut destul de multi boboci. Sunt de la unul pana la 8 boboci pe fiecare frunza. Ma intreb daca planta incearca sa recupereze timpul pierdut datorita secetei. Alaturi de florile salbatice inflorite si de spectacolul ferocactusului, cateva cholla porneau sa infloreasca. Fotografia 16 ne prezinta floarea deschisa a unei Cylindropuntia echinocarpa. Plantele din zona aveau cresteri recente, iar aceasta avea si o floare. In alte regiuni Cylindropuntia echinocarpa nu prezentau cresteri noi sau abia incepeau sa creasca.
In imaginea 17 sunt mai multe lucruri carora trebuie sa le dati atentie. Ocotillo au toti frunze verzi, ceea ce indica ploi destul de recente. Cylindropuntia echinocarpa arata destul de sanatoasa si observati ca Ferocactus cylindraceus are o cununa de spini noi deasupra. Aceasta inseamna ca au fost ploi vara trecuta, ceea ce a ajutat plantele sa creasca si sa se insanatoseasca. Multe dintre plantele care protejau ferocactusii mici au murit in urma secetei, asa ca ferocactusii trebuie sa se descurce singuri pentru a nu muri. Remarcati spinii lungi aparuti in partea de sus a plantei la cresterea recenta. Ferocactusii tineri care beneficiaza de o planta ce le ofera umbra nu au spini atat de lungi, nici macar pe jumatate. Spinii lungi aparuti sunt metoda plantei de a-si produce singura umbra. Ultimul lucru la care tin sa va atrag atentia este decolorarea partii de jos a ferocactusului si a cilindropuntiei. Acest lucru este normal la plantele crescute in habitat. Multi pameni m-au intrebat de ce plantele lor isi inchid culoarea in partea de jos, ca si cum ar fi anormal si n-ar trebui sa se intample. Daca are loc in natura, atunci cu siguranta se poate intampla si la plantele cultivate.
Fotografiile 18 si 18.5 ne prezinta “dragalasele” desertului, Cylindropuntia bigelovii. Aceasta este opuntia ”Teddy Bear”. Indiferent cat de draguta si imbietoare poate parea, aceasta este una din plantele cu care n-ai vrea sa ai de-a face. Daca te-ai incurcat vreo data cu aceste ”Teddy Bear”, nu vei uita nicicand intalnirea. Sunt de asemenea cunoscute ca si „cactusul saltaret” sau „cholla saltareata”. Unele articole pretind ca aceste plante nu infloresc niciodata, dar e gresit. In imagine puteti vedea fructele de la capatul unor segmente. Pentru a nu fi nevoite sa depinda de seminte pentru inmultire, la anumite momente ale anului bucati din planta sunt lasate sa cada. Este modul in care planta se perpetueaza. Bucatile se pot raspandi in jur cu usurinta, iar daca se fixeaza in sol, fac radacini si se naste o noua planta. Datorita acestei abandonari de segmente planta se intalneste de obicei in grupuri mari. Acelasi lucru se intampla si in cazul unui alt membru al familiei Opuntia, Tephrocactus articulatus. Cand planta isi desprinde segmente din ea, produce panica printre colectionarii care nu cunosc mijloacele de propagare ale plantelor. In cazul C. bigelovii e deajuns o adiere pentru a disloca bucati din planta. Daca cineva trece prin apropiere si produce o usoara miscare a aerului, segmente se desprind. Oamenii vor jura ca bucatile au sarit asupra lor. Daca vantul e mai puternic, segmentele vor zbura intr-o parte, aratand ca si cum ar sari de pe planta. Spinii au niste carlige minuscule si o teaca protectoare. Carligele se agata si nu-ti dau drumul, cand incerci sa te eliberezi de spini, teaca ramane agatata in piele. Singura metoda sigura de a desprinde bucata de corp este cu ajutorul unor clestisori sau penseta. Trageti direct, fara a scapa bucata, caci se va rostogoli si se va infige in alta parte a corpului dv. Multor oameni aceste teci ramase in piele le vor provoca pustule dureroase ce vor dura de la cateva zile pana la saptamani cateodata. Retineti ca aceste ”Teddy Bear” pot arata dragalas, dar poti avea necazuri daca te incurci cu ele.
6
Ma uimeste mereu unde pot creste unele plante; zona ilustrata in imaginea 19 este una in care nu-mi inchipuiam sa creasca prea multe, dar desertul are propriile reguli. Rocile in aceasta regiune de sute de acri sunt cam la fel de aproape ca si tiglele de pe acoperis. In cea mai mare parte se vede pamant putin si mersul e relativ usor, deoarece pietrele sunt apropiate si destul de netede. Vazand plante mici crescand pe o intindere ca aceasta, realizez ca desertul nu este chiar atat de nefast. Citesc sau ascult discursuri la intalnirile cactusistice, iar unele articole sau prezentari descriu desertul ca fiind pe moarte. De fapt e doar desert, iar perioade de seceta s-au perindat ere la rand. Caracteristica determinanta este absenta unei cantitati suficiente de precipitatii si faptul ca ploua doar ici colo, aleatoriu. Daca precipitatiile ar fi la nivelul 30 pana la 60 de inch in fiecare an, nu am mai avea desert, ci paduri si pajisti, cu coline de iarba acoperite cu alte flori salbatice. Si indraznesc sa spun ca omul l-ar distruge si l-ar transforma in pamant pentru ferme, cum s-a intamplat deja in alte regiuni. Cand observ plante mici de ferocactus si ochotillo crescand intr-o zona atat de stancoasa, imi dau seama ca desertul e inca intr-o stare buna. Ma vad nevoit sa pun intrebarea : Mammillaria tetrancistra arata ca si cum ar fi pe patul de moarte ? Nu mi se pare, si plantele cu frunze verzi ce cresc in apropiere ma fac sa cred ca desertul este la fel de sanatos ca intotdeauna, asa cum este intr-o multime de locuri pe care omul nu le-a distrus. Remarc sub o piatra o samanta care, fiind udata, a dat nastere unui pui, ce a pornit sa creasca si continua sa o faca, chiar daca trebuie sa se culce la pamant pentru a iesi de sub acea roca. In aceasta zona existau cativa ferocactusi care sa fie indeajuns de mari pentru a nu mai putea fi numiti puieti, dar care inca nu ajunsesera la maturitate. Unii aveau doar unul sau doi boboci deasupra, iar altii erau destul de mari pentru a avea un inel de boboci si mai multe flori deschise. Ar putea fi primul an in care ferocactusul din fotografia 22 sa aiba un inel de boboci. Sunt cam 16 boboci pe aceasta planta, in timp ce plantele mai mature si de marime mai mare aveau 30 pana la 40 de boboci si flori.
Cand am parasit aria cu roci netede, am mers catre o zona formata in cea mai mare parte din granit descompus. Ici si colo erau indicii ca plouase cu o zi sau doua inainte. Ochotillos nu erau imbracati in frunzele lor, dar in cateva zile urmau sa fie infrunziti, deoarece frunzele incepusera sa se formeze. De asemenea aveau in crestere tije florale, iar unii care care erau infrunziti aveau flori gata sa se deschida. Acestia sunt ochotillo cu adevarat mari, avand peste 20 de picioare inaltime.
7
Cateodata, hoinarind printre nisipurile si rocile desertului, ajungi intr-o zona in care plantele sunt peste medie. Am gasit niste plante frumoase intr-o zona cu roci de granit puse in valoare de lumina. Studiind plantele, constat ca ceea ce le ridica peste medie este faptul ca nu pareau sa aiba, in partea de jos, spinii colorati mai inchis. Sau daca aveau, era mai putin vizibil in comparatie cu plantele din alte zone. S-ar putea ca aceste plante sa fie suficient de tinere si sa nu fi avut timp sa li se inchida indeajuns culoarea in partea de jos. In imaginea 24 avem o pereche draguta, rezemata de roca si cu spinii intrepatrunsi. Chiar crescand atat de aproape, remarcati ca partea exterioara a petalelor florilor are culoarea diferita. Unii ar spune ca aceasta se intampla deoarece bobocii uneia dintre plante sunt mai maturi. Dar chiar si cel mai mic boboc al acelei plante are mai mult rosu decat oricare boboc de pe planta mai mare. Planta din fotografia 25 se pregateste sa infloreasca pentru prima oara, nu e prea mare si nici nu exista indicii ca ar fi inflorit pana acum. Remarcati de asemenea o crestere recenta la baza spinilor mai tineri. Si aceasta planta are destul de mult rosu pe partea exterioara a petalelor florilor. Am gasit destule grupuri de Echinocereus engelmannii moarte datorita secetei indelungate. Meditand asupra acestui fapt, mi-am dat seama ca multe dintre plantele moarte erau in zone cu strat de pamant destul de subtire. Unele se aflau pe terenuri stancoase, si multe erau in partea de sus pe terenuri inalte, in timp ce la cateva picioare distanta, in zona mai joasa, plantele erau inca in viata. Aici, crescute in granit descompus, plantele se aflau in conditie foarte buna. Planta din imaginea 26 arata destul de sanatos, ca si cum n-ar fi fost seceta. Imi plac enorm minunatii spini, colorati si incovoiati ai acestei plante.
Mergand prin desert am intalnit fructe de mammillaria tetrancistra si dioica zacand pe jos, scapati de vreo pasare, dar n-am vazut deloc fructe de ferocactus. Cat timp fructele sunt inca bine atasate de planta si sunt in coacere, furnicile vor crea o gaura in ele si vor extrage semintele. Ele nu mananca semintele, ci ceea ce se afla in jurul lor si pulpa din interiorul fructului. Aceasta nu se intampla in fruct, furnicile cara semintele si restul inapoi catre musuroi. Trebuie sa cauti mult si bine pana sa gasesti un fruct care nu a fost atacat. N-am intalnit nici un fruct intreg, uscat si plin de seminte de ferocactus in desert. Grupul de Ferocactus cylindraceus din fotografia 27 trebuie sa se fi format langa locul in care exista o colonie de furnici acum 50 – 75 de ani in urma. Nu e vreun indiciu al existentei vreunei plante mama in mijlocul grupului. Intr-un an conditiile au fost bune, o multime de seminte au germinat si a rezultat aceasta frumoasa reuniune de plante. Pentru plante, producerea semintelor inseamna cel mai important lucru. Asa ca plantele se intrec pe sine in aproduce flori. Plantele mai tinere vor face un cerc de flori, dar cele mai mature vor avea un inel dublu sau chiar triplu de boboci. Florile nu se deschid toate deodata, deoarece plantele incearca sa fie sigure ca infloresc in acelasi timp cu alte plante si se va realiza polinizarea incrucisata. Florile au o minunata culoare galben-verzuie si petalele arata ca si cum ar fi sculptate in ceara sau din alt material stralucitor. Frumusetea florilor dureaza doar scurt timp, singurul mod de a o pastra este in fotografii.
8
Speram sa gasesc un Ferocactus cylindraceus care sa aiba o cununa completa de flori in partea de sus. Cel din imaginea 29 este cel mai apropiat dorintei mele exemplar intalnit in aceasta calatorie. Are deschise 12 flori si cred ca daca as fi ajuns acolo 2 zile mai tarziu ar fi avut un inel complet. E intotdeauna placut sa fotografiezi o planta cu un intreg nimb de flori deschise. Un indiciu al starii de sanatate a desertului este existenta unor puieti sau plante tinere ce se dezvolta in locurile in care cresc plante mature din acele specii. Nu toate plantele mici sunt in umbra vreunei pietre sau tufe care sa le protejeze. Unele din seminte par sa fi ajuns chiar la baza plantei parinte. Imi place mereu sa-mi inchipui ca furnicii ce cara samanta i s-a facut foame si a curatat-o, sau a slabit stansoarea cand o purta si a pierdut-o. Fotografia 30 ne arata, pe langa baza unui ferocactus mare si destul de ponosit, un pui de ferocactus. Planta este cam de marimea unei mingi de tenis, si impreuna cu spinii ajunge de marimea unei mingi de softball. Unul din locurile in care am campat era putin mai jos fata de o zona cu Washingtonia filifera sau palmierii in forma de evantai californieni. Daca erai atent, in timp ce conduceai pe drumul spre vest, puteai sa vezi varfurile copacilor. Asta doar daca stiai ce sunt, altfel se amestecau cu rocile desertului si cu alte plante. Fotografia 31 nu este de pe drum ci din apropierea copacilor. Decisesem sa merg catre ei pentru ca pareau sa nu fie chiar atat de departe. Dar, un lucru de retinut este ca, in desert , lucrurile sunt mult mai departe fata de cum par. Cand ma viziteaza prieteni din Anglia le reamintesc acest lucru. Odata i-am luat pe cativa dintre ei la o plimbare ce a durat pana la pranz. I-am intrebat atunci daca vor sa faca o drumetie. Au decis sa ramana in tabara si i-am avertizat ca distantele in desert sunt inselatoare si sa nu hoinareasca prea departe daca se hotarasc sa mearga in jur. Unul din ei si-a spus ca nu era asa departe, a mers sa se plimbe, si a primit o lectie despre distantele din desert, nestiind ca ajunsese atat de departe de tabara. Nu a uitat acea experienta. Deoarece vedeam varfurile copacilor, mi-am zis ca nu e atat de departe. Am parcurs ceva drum pana am facut fotografia 31. Apoi am mers mai mult, de ma intrebam daca urma sa ajung vreodata la copaci. Cand se puteau vedea copacii destul de bine am surprins imaginea 32, inchipuindu-mi ca eram doar la 5 minute distanta fata de ei. Ei bine, acele 5 minute au mai fost inca 15 -20 de minute pana ce in sfarsit am ajuns langa copaci. Drumul a durat cam o ora si jumatate. Si trebuie sa recunosc ca au trecut vreo 10 minute urmarind un coiot ce-si cauta hrana.
Washingtonia filifera cultivata poate ajunge la 80 de picioare inaltime, in timp ce in desert creste pana la 60 de picioare, conform unor referinte din carti. Daca priviti colina din imaginea 31 se pot vedea cativa ferocactusi. Acestia au 4-5 picioare inaltime, iar ochotillos au cam 18 picioare inaltime. Spre comparatie, deschiderea frunzelor palmierilor este de 5 picioare. Piatra din fata palcului de copaci, din centrul fotografiei, are 25 pana la 28 de picioare. Acesta e un grup frumos de copaci, chiar daca un vant puternic a distrus unii dintre ei acum un an sau doi. Am aflat asta din spusele cuiva care isi face tabara acolo in fiecare an. Era un lucru bun ca nu se gasise vreun tampit care sa le dea foc. Pe cand eram copil, locuiam in Escondido si erau plantati copaci pe o treime de mila, de-a lungul unui drum in spatele casei noastre. Intr-o noapte cativa dobitoci au aruncat sageti aprinse inspre copaci si cei mai multi au ars. Am mai vazut si alte zone in care copacii fusesera parjoliti, de obicei doar frunzele uscate ard, dar cateodata sunt distruse si o multime de frunze vii. Refacerea unui palmier poate dura multi ani. GPS-ul mi-a aratat ca erau in zona cel putin 5 palcuri de Washingtonia filifera. Mi-am infrant tentatia da a ajunge la ele.
9
Nu-i asa ca e simpatic ? Se ascunde langa un grup de adulti. De fiecare data cand privesc acea fotografie (35), imi inchipui un copil timid incercand sa se ascunda indaratul fustei mamei sale. N-am masurat inaltimea copacelului, dar puteti observa ca este un pic mai inalt decat mine. Stateam pe o piatra si eram la cateva picioare deasupra bazei copacului, deci probabil ca are 8 sau 9 picioare inaltime. E un copac destul de aratos. Zona nu este atat de deranjata de turistii care se perinda, precum este zona Palm Canyon in prezent. Cel putin inca arata salbatica si aceasta se vede si urmarind frunzele ce zac pe jos. Mergand in jos, spre tabara am dat peste o padure de Cylindropuntia echinocarpa (imaginile 37 si 38 ). Aceste plante sunt impresionante, nu sunt mici in inaltime ca si alte plante din alte zone. Acesti regi ai regiunii au pana la 7 picioare inaltime. Nu e la fel de neplacut sa ai de-a face cu ele ca si cu opuntia ”Teddy Bear”, dar la fel nu doresti sa nimeresti intr-una. Unele pasari din desert isi fac cuib in acesti cactusi, si de asemenea in opuntia ”Teddy Bear” si ma intreb cum de reusesc sa nu ramana agatate in spinii lor. Par sa fie in stare sa aterizeze pe ramuri fara sa fie prinse in ele. Isi construiesc cuiburi, ceea ce inseamna multe drumuri si multe aterizari pe spini. Vin si pleaca de la cuiburi pentru a-si hrani puii si trebuie sa aterizeze pe spini de mii de ori si totusi niciodata nu sunt agatate. N-am vazut nici pui de pasari prinsi vreodata in spini. Un lucru sigur despre cuibul construit aici este ca, nici un pradator cu mintea limpede nu va incerca sa atace ouale sau pasarile tinere. Se stie ca iepurii salbatici isi gasesc refugiul printre aceste plante sau printre ”Teddy Bear” si nu le pasa de coiotii infometati care le dau tarcoale, dar nu indraznesc sa intre datorita ramurilor tepoase ce zac pe jos. Destepti iepuri !
Coborand colina catre zona joasa intalnesti Smoke Tree, Dalea spinosa. Alti oameni au ajuns acolo inaintea mea, asa ca nu mai ramasese fum pe copaci. Acesti copacei sunt denumiti „copaci de fum” datorita pionierilor vestului, care, intalnind in drumul lor acesti copaci, li se parea ca vedeau fum ce statea aproape de sol. Am vazut locuri in care credeam ca era ceata ce atarna asupra solului, atat de desi erau copacii. Incercand sa obtin numele corecte ale plantelor am petrecut multa vreme sa verific daca unele din cartile despre plantele desertului au denumiri corecte ale plantelor. Fotografia 40 arata o asemenea planta. Este usor sa vezi ca este vorba despre lupin dar care anume ? Cartea numita „Deserts” ce prezinta plantele si animalele din deserturile Americii de Nord enumera si arata lupinul lui Coulter (Lupinus sparsiflorus). Textul precizeaza ca florile au culoarea albastru pal sau albastru-lila. Asa cum se vede in imagine, floarea nu este albastra pal si nici spre lila. Habitatul plantei este dat in carte ca fiind S. California si N. Baja California, S. Nevada pana la SW. New Mexico. Stiu ca nu sunt foarte bun in a distinge culorile, dar mie aceasta floare nu imi pare albastra ci mov un pic spre roz. In cartea „California Desert Wildflowers” este listata ca fiind Lupinus arizonicus si e printre florile rosiatice. Pare sa creasca in aceeasi regiune ca si lupinul cu floare albastru pal. In calatoria mea n-am intalnit nici un lupin albastru, pal sau nu.
10
In alt loc existau mai multi lupini de desert, dar erau si mai inchisi la culoare decat cei intalniti inainte. Fiind atat de frumosi nu m-am putut abtine sa nu le mai fac o fotografie. La fel se intampla si cu alte plante. Observati ca floricica de porumb are un nume diferit. Si asta deoarece exista 2 plante distincte carora li se spune floricica de porumb. Ele cresc mai mult sau mai putin in aceeasi zona. Nu stiu care dintre ele este. E mai sigur sa raman la denumirea populara de floricica de porumb. Aveti si ambele nume latine, asa incat, daca simtiti nevoia, va puteti duce in desert si veti constata daca infloresc amandoua in acelasi timp si incerca sa descoperiti ce nume ii corespunde fiecarei plante. Creosote Bush era o adevarata splendoare. Nu-mi amintesc sa le fi vazut etaland un asemenea spectacol inainte. Cea din fotografie ne delecteaza cu toate fazele unei infloriri. Exista boboci, flori si fructe. Fructele sunt pamatufurile acelea albe si pufoase , care la coacere se transforma intr-o pastaie in forma de stea. Fiecare sectiune contine o samanta. Petalele florii au o forma usor rasucita, ca si palele unui ventilator. Cand temperatura se ridica peste un anumit prag si florile sunt deschise, toate ventilatoarele, adica florile, pornesc si incep sa se roteasca; aceasta ajuta la racorirea plantei pana cand toate florile s-au deshis si semintele sunt asezate in pastai. In plus, tin la distanta albinele, asa incat sa nu poata colecta nectarul si sa avem miere cu savoare de creosote. Iata inca o dovada a intelepciunii naturii. Exista studii ce au descoperit ca tufele formeaza in timp un cerc si apoi se extind in afara lui; s-a estimat ca unele plante pot avea pana la 3000 de ani.
Din nou, planta ce se straduia sa-mi acopere pantofii acoperindu-i cu polen, crestea peste tot. In acest loc se poate remarca o usoara diferenta in ce priveste florile plantei. Nu sunt la fel de galbene si se deschid mai larg decat cele intalnite inainte. Multi oameni mi-au trimis e-mailuri cu idei referitoare la numele familiei de care apartine aceasta planta. Multi au spus ca sunt din familia Onargraceae, adica familia primulelor de seara. Am o retinere fata de aceasta ipoteza, si anume, credeam ca la primulele de seara florile se deschid seara. Dar aceste flori sunt deschise la prima ora a diminetii si raman deschise intreaga zi. Nu stiu daca se deschid peste noapte, fiindca le vedeam deschise de cum ma trezeam dimineata.
11
E placut sa privesti plantele in desert, in special pe acelea care se intalnesc mai rar. Prin urmare, cand am dat peste o Mammillaria tetrancistra cu 3 capete, dolofana si frumos crescuta, era de datoria mea sa o fotografiez. De fapt planta cu 3 capete avusese mai intai 4 capete, si cum plantele cu 4 capete nu sunt la fel de placute ochiului precum cele cu 3 sau 5 capete, unul a cedat si planta s-a transformat intr-una cu 3 capete. Observati cum spinul central, subtire si incovoiat accentueaza personalitatea plantei. E ca si cum ar erupe din rozetele spinilor radiali ca linii de demarcatie din loc in loc. Cresc, in joaca, in sus, sau in jos, sau se intorc in lateral, creand un aspect aparte. E o delectare sa privesti ! Aceasta a fost fotografia 48 si mergand mai departe la 49, avem o planta cu 5 capete si ar fi o imagine frumoasa, dar cred ca aceste „fete” se puteau grupa chiar mai bine de atat. Ar fi format un grup mult mai frumos. Merita totusi apreciata incercarea. Remarcati ca 4 dintre capete sunt in crestere si au boboci, dar al 5-lea este mai putin activ. E vorba despre cel din spate dreapta. Nu-mi amintesc acum daca partea de sus a capului respectiv era degradata, sau de-abia incepuse sa se dezvolte, avea totusi mai multi spini rosii. In timp ce studiam al 5-lea cap am fost distras de un manunchi de echinocereus, cel prezent in imaginea 50, compact si frumos. De la acea distanta nu s
|