CACTUS ROMANIA

Desi nu pot fi catalogate ca suculente ci doar ca xerofite (majoritatea), pun aici un mic articol referitor la cultivarea lor.
Neavand experienta proprie am tradus si am adaptat un articol de pe internet, aflat in original la aceasta adresa: http://anwyl.com/tillandsia_cultivation.htm
Fac parte din Bromeliaceae.Sunt plante extrem de interesante, foarte putin cunoscute si crescute la noi (exceptie guzmania- o bromelie).

Cultura tillandsiilor

Tillandsiile sunt un grup de plante tropicale si subtropicale care cresc intr-o mare diversitate de habitate si de la altitudini intre 0 si 4000m. Pot fi intalnite din Texas (nord) pana in Chile (sud). Desi provin din habitate atat de diferite, ele pot creste impreuna sub acelasi acoperis fara probleme.
Populand habitate extreme si-au dezvoltat capacitatea de a rezista la ani de zile de seceta si temperaturi sub limita de inghet pe termen scurt. Au reputatia de plante aeriene, lucru adevarat pentru multe dintre ele fiindca isi iau apa si mineralele prin frunze, nu prin radacini. Asta nu inseamna ca nu au nevoie de apa,; au nevoie ca si orice organism viu. Trebuie sa fie udate, dar nu in exces. Cantitatea de apa necesara e influentata de conditiile de cultura (insolatie, temperatura, umiditate atmosferica, ventilatie etc.).
Prefera lumina directa, dar filtrata. Intensitatea luminii tolerate creste odata cu cresterea umiditatii atmosferice. In aer liber, speciile cu frunze argintii pot creste in plin soare, dar aceeasi planta va fi arsa intr-o sera neumbrita fiindca umiditatea aerului e mai mica si aerul se incinge mai mult, conditii in care plantele pierd apa intr-un ritm prea rapid si mor. Primele simptome ale lipsei apei sunt reprezentate de curbarea spre interior a frunzelor sau uscarea varfurilor frunzelor. Cand apa e in exces, planta va putrezi (putrezirea incepe in centrul plantei si nu exista salvare).
Un pont pt perioada vacantelor: NU plecati de acasa o luna si va lasati tilandsiile ‘murate’ in vana! Lasati-le intr-o zona racoroasa, umbrita si fara apa. Vor supravietui luni de zile in acest mod.
Nu udati niciodata tillandsiile la temperature sub 10 grade Celsius.
In natura, ritmul de crestere al acestor plante este foarte redus din cauza cantitatii minime de nutrient si apa disponibile. In cultura se pot compensa acesti factori si putem obtine o crestere mai rapida, folosind si fertilizante la concentratia de maximum 50% din cea recomandata. Daca aveti ierni cu nopti reci, opriti udarea si fertilizarea toamna pt ca planta sa intre in repaus pe iarna.

Buna
Am primit mai demult o tillandsia dar nestiind sa o intretin am pierdut-o. Nu m-am documentat suficient, stiam ca nu au nevoie de sol dar am facut greseala sa o pun cu baza intr-un paharel cu apa. Cand mi-am dat seama de greseala a fost prea tarziu.
Am vazut tilandsii decorative foarte frumoase. Pe aici am vazut chiar la vanzare, unele fiind fixate pe o bucata (felie) longitudinala cu scoarta, dintr-un butuc de copac care avea pe spate agatatoare pentru perete.
Nu-mi dau seama cum ar putea fi udata altfel decat prin pulverizare cu o pompa din cele folosite la solutiile pentru spalat geamuri (sau cu un pulverizator de stropit gradina daca sunt mai multe). Am citit ca in caz de urgent cand o planta e puternic deshidrata ar putea fi revitalizata prin imersare in apa pe o durata nu prea mare.
Desi au nevoie de umezeala in aer, multe sunt plante xerice, adaptate sa reziste la seceta.
Sunt intradevar plante interesante caci nu au nevoie de radacini si de sol pentru a se hrani, luandu-si mineralele necesare din aer (praf) prin intermediul unor organe speciale, ce le au pe frunze, numite “trichomes”. Cred ca termenul in romana pentru acestea este “tricom” -plural tricomi conf.DEX.
Parca e un gen care a ajuns undeva la o limita a evolutiei plantelor desprinzandu-se de nevoia de sol. Totusi au radacini dar rolul acestora e limitat strict la fixarea plantei de support, in special pe copaci fiind plante epifite, dar se pot fixa practic pe orice, inclusiv pe cabluri aeriene.
Genul Tillandisa face parte din familia Bromeliaceae, subfamilia Tillandsioideae.
Familia Bromeliaceae cuprinde peste trei mii de specii majoritatea native in America tropicala, cateva in America subtropicala si o singura exceptie Pitcairnia Feliciana care se gaseste in Africa de Vest, Guineea ecuatoriala. Wikipedia
http://en.wikipedia.org/wiki/Pitcairnia_feliciana
face mentiunea ca probabil la originea ei in Africa ar fi seminte raspandite de pasari migratoare.
Am facut aceasta nota referitoare la bromeliade pentru a remarca o similitudine cu familia Cactaceae, a carei specii sunt de asemnea specifice continentului American cu o singura exceptie, Rhipsalis baccifera, care se gasete raspandita atat pe continetul american cat si in anumite zone ale continentului african.
Referitor la aceasta specie de cactusi Eduart are o traducere interesanta a unui articol:
http://www.fileden.com/files/2008/5/20/1920751/Various/The%20Rhipsalis%20Riddle.pdf
Ar trebui sa fie postat si aici pe forum pe undeva dar nu-l gasesc acum. Tot pe forum a fost o dezbatere interesanta privind aceasta specie:
http://www.cactusi.com/cactus.php?name=Forums&file=viewtopic&t=1825&highlight=ripsalis+baccifera
(Am dat mai sus linkul cu traducerea deoarece linkul dat de Eduart la dezbatere nu mai e functional)
Ceea ce mi se pare interesant, privind specia Africana de bromeliade, este ca ea nu s-ar regasi pe continental American. A se vedea si pagina Wikipedia despre genul Pitcarnia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Pitcairnia
Asta daca informatiile sunt corecte. Ar fi intrebarea: ce pasari si cand au raspnadit ele semintele si cum de a disparut specia complet de pe continental American? Ma gndesc ca, o evolutie separata la un moment dat, ar fi trebuit sa se regaseasca macar in subspecii diferite pe cele doua continente. Insa poate ca junglele africane si americane mai ascund unele lucruri ce raman a fi descoperite candva. Asta daca nu cumva habitatele vor dispare mai repede.
Am facut aceasta paranteza pentru ca mi s-a parut curioasa comparatia cu familia Cactaceae.
Mai fac o nota. Acele structuri speciale – trichome – au diverse structure si functii si pot fi sub diferite forme: peri, solzi sau papile si nu sunt specifice numai bromeliadelor. A se vedea si:
http://en.wikipedia.org/wiki/Trichome
Revin la Tillandsia.
Speciile de Tillandsia sunt practic aproape in intregime acoperite de tricomes, sub forma de solzi, fapt pentru care apar de culoare gri, gri-alb, argintiu. Acsti solzii sunt delicati si se recomanda manipularea cu atentie a plantelor si cat mai putin posibil.
O curiozitate rezultata din pura intamplare. Numele genului a fost dat de catre Linee, parintele taxonomiei, in onoarea unui botanist suedez Elias Tillandz. “Tillandz” ar fi un nume pe care botanistul l-a primit in urma unei calatorii in care a traversat cu o nava Golful Bothnia (golful dintre Suedia si Fiindlanda) si s-a intors pe jos de-a lungul tarmului, pe un traseu de 1000 km, adica s-a intors pe uscat, altfel spus pe pamant. Originea numelui Tillandz ar veni de la “til lands” care in suedeza ar insemna “pe pamant”. Curiozitatea ar fi ca totusi Tillandsia e un gen de plante epifite, sau aerofite, adica ce nu cresc pe pamant ci in aer, speciile de Tillandsia avand si numele comun (popular) de “air plant”.
Interesul meu pentru tillandsii a aparut cand am reusit sa identific o specie. Probabil cei care au apucat sa citeasca ce am scris pe noul-vechi forum despre cactusii din Tinutul Albinei, Beevile, isi amintesc ca am pus si niste fotografii cu ceea ce am numit un fel de muschi dand si detalii ale plantei pe care atunci nu o identificasem inca. Am sa pun din nou cateva din acele fotografii, nu sunt sigur daca aceleasi caci am facut mai multe, plus alte cateva noi.
Am identificat planta ca fiind Tillandsia recurvata si desigur nu e un muschi, tillandsiile fiind plante cu flori si seminte. Doar asepectul pare a aminti de muschi, de altfel numele popular al plantei este Ball Moss ce ar insemna muschi cu forma de bila (minge, ghem). De fapt citind pe net si intalnind acest nume comun mi-am dat seama ce planta am fotografiat.

Tillandsia recurvata are o arie mare de raspandire ce se intinde din sudul SUA pana in Argentina si Chile. Se prezinta sub forma unui ghem de frunze subtiri, ghem de marimea maxima cam ca unui pumn mai mare de barbat, din care ies in afara destul de mult, ca niste sulite, tije ce poarta in varf floarea. Au o culoare gri, uneori spre alb – argintiu, uneori si ca un fel de verde deschis, spalacit. Cu nuante de verde mai mult vara. Iarna sunt practic gri-alburiu.


poza facuta in luna august in habitatul cu opuntii pe care l-am mentionat.

Creste pe crengi de copaci si arbusti si se intalneste in special pe unele specii de stejari care sunt vesnic verzi, adica nu-si pierd iarna frunzele. Dar am observant planta si pe copaci care isi pierd frunzele. Interesant ca am observant ca sunt specii de copaci pe care nu creste, desi alti copaci din vecinatatea lor sunt invadati. Astfel nu am observant-o pe o specie de nuc american, nucul pecan. Parca unele specii de copaci au arme secrete de a lupta impotriva acestui invadator. Desigur observatiile mele sunt limitate la zonele pe care le-am putut vedea.
Dar poate creste chiar si pe cablurile aeriene asa ca nu inteleg de ce in cazul a doi copaci practic unul langa altul, unul e invadat puterinc de plante iar altul nu are nici una, decat doar daca unele specii de copaci au arme secrete de a lupta impotriva acestui invadator. Aici se poate vedea pe un cablu de TV:


poza facuta in luna iulie intr-o gradina

Pe unii copaci, in special pe stejari, planta este de-a dreptul invaziva, incat copacul ia un aspect total diferit fata de cel obisnuit. Unii acuza planta ca duce la moartea copacului. S-ar putea sa aiba dreptate caci, desi nu e o planta parazita, in numar mare practic ocupa aproape complet si aproape toate crengile, desi nu merge spre varf ci prefera crengile inferioare unde lumina ajunge filtrata. Altii afirma ca datorita greutatii crengile copacilor ajung sa se rupa, mai ales la ploi si vant. Altii spun ca nu face rau, ca oricum crengile batrane se rup iar faptul ca se gaseste in special pe crengile inferioare nu ia lumina copacului. Majoritatea nu o gasesc prea frumoasa si li se par urati copacii incarcati de aceste plante. Unii totusi o gasesc atragatoare si copacii interesanti.
Drept sa zic copacii incarcati masiv apar ca niste copaci din povesti cu paduri, avand cu un aspect care mi s-a parut straniu si lumina ce ajunge sub astfel de copaci incarcata de mister. Par foarte exotici si interesanti pentru un strain. Dar am vazut si stejari uriasi, complet uscati dar inca incarcati de aceste plante. Insa nu stiu cauza uscarii stejarilor. Drept sa zic e un peisaj interesant, fascinant, dar daca as avea o livada cu pomii incarcati de aceste plante cred ca si pe mine m-ar apuca nabadaile contra lor si sunt convins ca atunci cand copacul este supraincarcat cu ele nu e bine pentru copac.
Ca remediu contra lor, pe langa eliminarea mecanica care e imposibil de realizat in cazul unor suprafete mari, se recomanda fungicide pe baza de cupru, care le distruge. Probabil datorita asimiliarii prin acele structuri de pe frunze prin care se hranesc. Asa ca atentie cei care au bromelii nu le stropiti cu substante pe baza de cupru.
Altfel se spune ca planta ar fi buna si in furajarea animalelor. Dar cine sa se chinuie sa le stranga? Ca nu ar fi deloc usor, uneori fiind si la mare inaltime.
Totusi sa mentionez ca din planta se pot extrage unele substante cu folos semnificativ in tratarea tumorilor si HIV, dupa cum afirma unii si cum spune si Wikipedia:

http://en.wikipedia.org/wiki/Ball_moss

Inca cateva fotografii. Trei fotografii facute in luna iulie, intr-o gradina si plantele sunt pe o specie de stejar care nu are forma frunzelor ca cele cu care suntem noi obisnuiti la stejari.



Inca o poza facuta in natura, in luna august, in zona in care am fotografiat si opuntiile din Beeville. Cred ca una sau mai multe seminte au ajuns intr-o crapatura a scoartei si au incoltit acolo.



Iarna, plante pe acelasi stejar de mai sus, o specie de stejar vesnic verde (foto 03 ianuarie):



Iarna mai ales datorita vanturilor “bilele” cad jos, fie singure fie cu crengi rupte (foto tot ianuarie):



In ultima se observa si licheni pe creanga rupta. Unii arbori sunt foarte incarcati cu licheni. Insa de asemnea am remarcat ca sunt si specii de arbori pe care acestia nu apar, cum ar fi si nucul pecan pe care l-am mentionat mai sus.

Si trei fotografii facute tot in ianuarie, in acelasi loc unde am facut poze cu opuntiile in habitat, vara. Aici se observa ca se afla pe specii de arbori cu funze cazatoare. (foto in data de 02 ianuarie)



Si cateva fotografii cu deltalii ale plantei (fotografii facute in vara):



E o planta care a crescut pe un cablu. Posibil aceiasi de pe cablul de mai sus, dar nu mai sunt sigur ca erau mai multe. Am scos planta de pe cablu cand acesat a fost schimbat.

Aici ghemul partial desfacut:



Detalii ale florii, din pacate nu am foto cu floarea deschisa:



Doua detalii in zona in care ar trebui sa fie radacinile. Se observa acele structuri in forma de solzi care dau cularea argintie. Sub ele unde solzii s-au indepartat se observa culoarea verde.



Totusi ca sa nu las impresia ca tilandsiile nu ar fi plante atractive ca aspect, caci in general Tillandsia recurvata nu este considerata ca o planta ce se remarca prin frumusete, sa pun o legatura ce demonstreaza potentialul decorativ ar unor specii cum ar fi aceasta:

http://www.bromsqueensland.com/Tillandsia%20punctulata%20-%20Peroz.htm

Si se pot gasi pe net multe alte imagini uimitoare, genul e mare si cuprinde multe specii.
In plus aceste specii uimitoare, care au gasit o cale unica de a supravietui fara un sistem de radacini functional, datorita modului lor de viata lasa un camp extrem de mare imaginatiei in privinta expunerii putandu-se fixa pe lemne, in special unele pe scoarta de copac creaza un tablou extrem de atractiv, pe roci, sau direct pe pereti cum e aici:

http://floragrubb.com/florasblog/?p=29

Pe fire invizibile ce traverseaza o incapere sau se poate crea un aranjament abstract, viabil:

http://z.about.com/d/containergardening/1/0/m/8/-/-/Tillandsia.jpg

Totusi iarna ar putea fi dicifila intretinerea lor avand anumite necesitati de temperatura, lumina, umiditate si mai ales de cat mai mult aer, doar nu degeaba au ales sa traiasca la inaltime.

Sper ca articolul sa fie interesant si sa faca iarna mai usoara.

Numai bine, Ovidiu.

Buna

Am observat ca sunt doua subiecte cu titlu Tillandsiile. Nu-i nimic,cu cat mai multe cu atat mai bine.

Duminica trecuta am avut ocazia sa vad o alta specie de Tillandsia. De fapt am mers sa vad o opuntie anume. Am sa incerc sa pun la noapte pozele cu aceasta.

Mai intai doua poze cu Tillandsia recurvata, Ball Moss, ce am descris-o mai sus. Aceasta era prezenta si ea din belsug si un detaliu pentru a se vedea mai bine cat de mult incarca uneori copacul:



Un stejar urias pe care se observa de la distanta a doua specie de Tillandsia.



Stejarii batrani au un aer venerabil si impunator si cand sunt izolati se vede bine cat de frumosii sunt.

A doua specie este Tillandisa usneoides, pe nume comun Spanish Moss. La fel contrar numelui comun nu este un muschi.
Aceasta specie atarna ca niste plete pe crengile copacilor si formeaza tulpini subtiri si lungi ce poarta frunze subtiri cam de 1 mm, curbate sau ondulate simplu sau ca un arc in spirala cilindrica, si cu lungimi intre 2 si 6 cm. Aspectul lor este de asemenea argintiu fiind acoperite de solzi, acele structuri - trichomes- cu rol de asimilare a nutrientilor din aer, de care am scris mai sus. Specia este de asemnea epifita si aceasta nu are radacini.
Tulpina, formeaza un fel de lant lung ce poarta acele grupuri de frunzulite cum se vede in pozele urmatoare. Practic sunt mai multe plante amestecate ce formeaza un fel de plete ce pot atinge lungimi pana la 6 m, dupa cum am citit. Eu nu am vazut asa de lungi, dar nici nu am fost in zona unde acestea predomina si unde pot incarca si ele masiv copacii.

Cateva poze facute mai de aproape pe alt copac.



Se observa, din mai multe poze, ca cele doua specii de Tillandsia se impaca bine impreuna populand crengi de pe acelasi copac. Im mare as zice insa ca Tillandsia usneoides prefera extremitaile crengilor. De fapt altfel i-ar fi mai greu sa-si etaleze pletele.



Tovarasul de mai jos, care a venit de undeva din vecini nu pricepea de loc ce treaba am eu sa pozez plantele, iar accentul meu englezesc il scotea din sarite. Pana la urma s-a linistit la cateva cuvinte in spaniola, dar nu spaniola mea ca si aici accentul meu i se parea dubios iar gramatica insuportabila. Daca oamenii te incurajeaza sa vorbesti si au rabdare, fiintele astea nu prea au. Si cand incepi sa nu mai ai incredre te simt imediat. Norocul meu ca poate simt si ca imi plac cateii si ma mai iarta. I-am facut si vreo trei poze de aproape dar nu inteleg de ce toate au iesit neclare, parca tremura aparatul ori nu mergea bine softul din el care corecta aceasta.



Cu cel mic m-am impacat foarte bine nefacand nazuri la accent.

Cateva detalii ale plantei. Un fel de pleata incalcita, un pic cam adunata pe masa de pozat fata de cum se prezinta atarnand pe crengi si cum arata o tulpina partial descalcita:



Si cateva unde se observa bine si solzii. In prima se observa si cele doua tipuri de frunze: simplu curbata si ondulata, cu ondulare simpla sau in forma de spirala cilindrica. Ceea ce am obsrevat eu e ca marea majoritate erau curbate si putine ondulate. Dar observatiile mele sunt limitate la numarul de plante si locatii.



Nu se prea vede bine in poza cu tulpina descalcita, dar aceste tulpini sunt legate intre ele prin niste firisoare subtiri negre-cenusii, destul de rezistente la rupere, ce imi fac impresia a fi portiuni de tulpina uscata, dar nu sunt sigur de asta. In ultima poza de mai sus partea de verde deschis a plantutei este locul unde a fost desprinsa de pe tulpina pe care a crescut.
Pozele de mai sus prezinta planat in perioada de iarna cand practic doarme sau e in activitate foarte redusa, dupa cum e temperatura.
Cred ca am reusit sa prezint toate speciile de Tllandsia ce cresc in habitat in Texas caci, daca nu ma insel, sunt numai acestea doua.

Inainte de a incheia tin sa multumesc proprietarului care a permis accesul si executarea fotografiilor.

Nota: Mai jos acelasi procedeu de a se putea vizualiza direct cu click pozele in format mare. Nu stiu cat voi putea mentine aceasta caci e greoi. Practic copiez adresa URL a pozei ce se vede cand deschid una in formatul de mai sus si o incastrez intre comenzile [img][/img] si e destul de lung cand sunt mai multe poze, chiar daca automatizez procedeul salvand mesajul in forma initiala si apoi deschizand toate pozele si copiez adresele. Dar am vrut sa fie si aici poze in format mare ca pe alte forumuri. Nu stiu dca nu s-ar putea seta ceva in softul forumului incat sa deschida din start poza in format mare si sa o mentina. Pe de alta parte s-ar putea sa fie probleme cu afisarea cand se schimba pozitia lor in galerie, asa ca mentin ambele stiluri.


































Numai bine, Ovidiu.